Date despre economia municipiului Timisoara

INDUSTRIA

Activitatile industriale reprezinta o pondere mare in Municipiul Timisoara, unde s-au dezvoltat istoric din evul mediu - cand Timisoara era piata de desfacere si sediu al mestesugarilor si al micilor meseriasi - pana la marile unitati industriale existente in prezent.

In pofida declinului, dupa 1989, a unora dintre ramurile industriale bine reprezentate in oras, sectorul industrial timisorean continua sa furnizeze cca 5% din productia industriala a tarii, aceasta incluzand contributia unor subramuri cu traditie – cum ar fi industria usoara, textile si incaltaminte - dar si a unora noi, dinamice si moderne – industria software, telecomunicatiile, sau productia de componente auto.

In ultimele decenii zonele industriale s-au dezvoltat, de-a lungul arterelor de circulatie majore, pe principalele accese rutiere sau feroviare. A existat tendinta gruparii unitatilor pe profile industriale.

  • Principalele zone industriale din Timisoara sunt:
  •   • Zona industriala Calea Buziasului (sud-est), care concentreaza unitati de industrie chimica, electrotehnica si productia de componente auto; in prezent zona este in dezvoltare.
  •   • Zona industriala Calea Sagului (sud), cuprinde industria materialelor de constructii si depozite; in ultima perioada, mai ales datorita Parcului Industrial Incontro, profilul zonei este foarte diversificat.
  •   • Zona industriala Freidorf (sud-vest), care concentra in trecut preponderent industrie alimentara, este in prezent in restructurare;
  •   • Parcul Industrial Freidorf, zona noua in curs de dezvoltare, cuprinzand terenuri destinate atragerii investitiilor straine si crearii de noi locuri de munca; preponderente sunt companiile producatoare de componente auto.incurajarii dezvoltarii IMM-urilor.
  •   • Zona industriala Solventul – Gara de Nord (vest) traditional preponderent petrochimica si electrotehnica, in prezent in reconversie.
  •   • Zona de industrie si depozitare centrala, s-a dezvoltat de-a lungul caii ferate, care traverseaza orasul, avand un profil diversificat: constructii, confectii metalice, morarit si panificatie, depozitare etc; in prezent zona este in curs de reconversie.
  •   • Zona industriala IMT (nord-est), formata preponderent din ceea ce a mai ramas din Intreprinderea Mecanica, Continental Automotive Products, Shell Gaz, Prompt si depozite.
  •   • Zona industriala Calea Torontalului (nord-vest), zona noua, cuprinzand industria de produse electronice (Solectron) si alimentare (Coca- Cola), dar si Parcul Industrial Torontalului, destinat dezvoltarii IMM-urilor.

Din punctul de vedere al dimensiunii spatiale a activitatii industriale Municipiul Timisoara dispune de cinci zone industriale bine conturate, dezvoltate pe principalele axe de transport si care concentreaza peste 50% din industria orasului. Unele zone industriale patrund sub forma de “pana” spre centru, afectand coeziunea structurii urbane (zonele industriale Gara de Nord - str. Ialomita, propuse in PUG spre reconversie urbana).

Exista numeroase unitati industriale dispersate pe intreaga suprafata a orasului, ceea ce permite circulatia facila a fortei de munca, dar in acelasi timp determina si disfunctionalitati urbane - incompatibilitatea activitatilor industriale cu habitatul din apropiere, lipsa spatiului disponibil pentru eventuale extinderi ale unitatilor industriale, dificultati de relationare in activitatile de productie, schimbul de produse dintre unitatile industriale derulat pe infrastructura stradala din interiorul orasului ceea ce, combinat cu lipsa spatiilor de parcare, produce aglomerarea cailor de acces. Pentru deservirea unitatilor si a platformelor industriale existente au fost construite infrastructuri variate de transport – rutiere sau feroviare - dar ele prezinta un grad de degradare avansat, unele sectoare ale acestora fiind in prezent dezafectate. Nu sunt suficient dezvoltate retelele moderne de comunicatie, de stocare si prelucrare a informatiei, dotarile pentru depozitarea si transportul uzinal modern sunt minimale, caile de acces uzinal au un aspectul dezolant datorat intretinerii lor defectuoase. Pe de alta parte, Timisoara dispune de o structura industriala diversificata, iar procesul privatizarii industriei este practic incheiat inca din 2000, ceea ce are consecinte pozitive directe asupra nivelului tehnologic si eficientei economice a productiei.

In anul 2000, in larg parteneriat public-privat a fost finalizat Conceptul de Dezvoltare Economica si Sociala a Zonei Timisoara, care prevede dezvoltarea durabila a acestei zone pe baza implementarii tehnologiilor de varf in toate domeniile vietii economice. Conceptul a fost aprobat si insusit de catre toate fortele politice importante din Judetul Timis si a fost implementat de catre principalele institutii locale. Existenta unui concept de dezvoltare corect si coerent a sporit increderea investitorilor straini in mediul de afaceri local, iar volumul investitiilor straine au crescut an de an.

In prezent, Timisoara se situeaza pe locul doi pe tara, dupa Bucuresti, in ceea ce priveste volumul total a investitiilor straine atrase, valoarea pe cap de locuitor fiind de cinci ori mai mare decat media pe tara. Mai ales datorita investitiilor straine masive, in ultimul timp mari intreprinderi cu activitate in productia “high tech”, industria producatoare de software, sau telecomunicatii s-au locat si dezvoltat in Timispoara. In jurul acestora s-au dezvoltat IMM-uri autohtone, furnizori sau subcontractori ai acestora. Aceasta dezvoltare, care a cunoscut o dinamica puternica in ultimii ani, a determinat reducerea indicelul de migratie a tinerilor inspre vestul Europei sau continentul american.

Numarul intreprinderilor mici si mijlocii noi, cu activitate diversificata a crescut in ultimul timp, acestea reprezentand mai mult de 90% din totalul firmelor din Timisoara. Acest fapt a conferit flexibilitate si adaptabilitate mai mare economiei locale, in dificila perioada de tranzitie de dupa 1990, caracterizata printr-o instabilitate legislativa prelungita si daunatoare dezvoltarii economice. Din pacate nu exista suficiente preocupari pentru identificarea de resurse financiare, de tip capital-risc, cu scopul de a sprijini initiativa privata, nu exista pepiniere de intreprinderi si nici competente de organizare a acestora. Singura initiativa in acest domeniu apartine Consiliului Local al Municipiului Timisoara, care a infiintat in anul 2004 Incubatorul de Afaceri si Centrul de Transfer Tehnologic in domeniul software din Timisoara.

Cu toate ca la ora actuala Timisoara este recunoscuta atat pe plan national cat si pe plan international exemplu de succes in dezvoltare economica locala, exista si aspecte negative cum ar fi: absenta unui mecanism eficient de stimulare selectiva a activitatilor industriale, precum si de promovare a industriilor nepoluante, lipsa preocuparilor pentru utilizarea unor surse energetice neconventionale, insuficienta promovare a biotehnologiilor, lipsa activitatilor industriale de reciclare a materialelor refolosibile.

In industria timisoreana exista o buna experienta tehnica si tehnologica, dar ponderea utilizarii proceselor tehnologice performante este inca redusa. Acestea apar insular, la agentii economici noi si la unitati industriale performante, mai avansate in procesul retehnologizarii, datorita costului ridicat si a lipsei resurselor financiare pentru re-tehnologizarea acestora.

Din fericire, marile companii internationale, stabilite in Timisoara, cum ar fi: Continental AG, Solectron, Siemens, Lisa Draxlmaier, Kromberg & Schubert si altele, au dezvoltat aici investitii mari, moderne dotate cu echipamente de ultima ora. Marile intreprinderi industriale, au evacuat partial utilajele invechite, au reorganizat spatiul uzinal si au introdus noi tehnologii. Mai exista, insa, proceselor tehnologice energofage si mari consumatoare de materii prime, procese tehnologice poluante, care nu asigura calitate ridicata produselor realizate. O parte insemnata a echipamentelor industriale au grad de uzura fizica si morala avansata, in special in fostele intreprinderi de stat, un numar insemnat de masini industriale perimate, achizitionate de la intreprinderile vechi, fiind si in dotarea IMM-urilor noi, cu capital majoritar romanesc.

In aproape toate intreprinderile industriale mari au fost implementate sisteme de asigurare a calitatii produselor si creste interesul pentru utilizarea unor tehnologii moderne de urmarire a calitatii produselor.

Deficiente ale proceselor tehnologice ale industriei zonei sunt: insuficienta preocupare pentru promovarea proceselor tehnologice flexibile, automatizate si pentru introducerea telematicii si a producticii in practica industriala, insuficienta deschidere pentru promovarea acestora, lipsa programelor de restructurare reala, fundamentata stiintific si lipsa preocuparilor pentru utilizarea unor tehnologii moderne de depozitare, transport uzinal, manipulare si desfacere a produselor.

Baza materiala a industriei este bogata, exista un fond excedentar de cladiri industriale, un imens inventar de echipamente industriale (masini, instalatii, dispozitive), in special in subramurile industriei grele.

Zonele industriale traditionale sunt supraincarcate cu imobile nefunctionale, spatii de depozitare, terenuri virane, iar infrastructura lor tehnico edilitara este deficitara calitativ. Retelele de utilitati interne in incinta vechilor intreprinderi (pentru energie, apa, telecomunicatii, informatizare etc), nu corespund cerintelor moderne, iar modernizarea acestora este ingreunata de conceptia arhitecturala initiala incompatibila cu noile utilizari. Totusi, in ultima perioada au fost efectuate lucrari de conformare, mai ales in intreprinderile performante, care s-au adaptat la economia de piata. Vechile hale industriale, supradimensionate si greu adaptabile la noi utilizari, au fost abandonate, investitorii straini preferand sa construiasca cladiri industriale noi, flexibile si adaptate proceselor tehnologice moderne, conforme standardelor occidentale.

Intreaga zona dispune de forta de munca specializata (resurse umane), cu inalta calificare si cu experienta in activitatile industriale, in Timisoara existand un potential ridicat de formare profesionala. Calitatea resurselor umane din Timisoara este unul dintre motivele invocate de catre investitorii straini atunci cand justifica alegerea Timisoarei ca locatie pentru investitiile lor in Romania. Populatia municipiului este relativ tanara – cca 60% din populatia stabila a Timisoarei este la vasta activa. Totodata, fiind unul dintre cele mai mari centre universitare romanesti cu cei peste 47.000 de studenti, orasul are si o rezerva potentiala mare de forta de munca cu pregatire superioara (cca 7-9000 de absoloventi anual).

In ultima perioada de timp, se constata o proliferare a personalului specializat in domenii de varf, formatori de specialisti in informatica si calculatoare si cresterea numarului de tineri specialisti in acest domeniu.

Se manifesta o insuficienta colaborare intre sectoarele de cercetare/dezvoltare si de invatamant cu sectorul productiv, precum si migrarea unui mare numar de specialisti de inalta performanta din institutiile de invatamant spre industrie, sau spre alte activitati, datorita slabei motivari a personalului angajat.

AGRICULTURA

Solurile din Zona Timisoara sunt preponderent soluri calitative pentru dezvoltarea agriculturii. In Timisoara, tipurile predominante de sol sunt:

  •   • cernoziomuri cambice – 38,39%;
  •   • lacovisti si soluri gleice – 21,74;
  •   • soluri brune eumezobazice – 15,45%;
  •   • balti si gropi de imprumut – 4,60%;
  •   • cernoziomurile (tipice, gleizate) – 3,8%.

Depunerile de praf din aerul poluat cu cenusa, emisiile de sulf de la cosurile termocentralei si infiltratiile de ape din halda in canalele de desecare limitrofe au favorizat aparitia poluarii apelor de suprafata, care au un pH (8,62), o crestere a continutului total de saruri si concentratii peste limita considerata toxica in cazul sulfatilor si ionilor de Ca2+ si Mg2+. Toate acestea determina o mai slaba dezvoltare a vegetatiei, ca urmare a micsorarii intensitatii procesului de fotosinteza, aparitia in plante a unor concentratii toxice, de metale grele, respectiv Fe si Cu, existenta unor concentratii critice de cobalt si mangan.

In teritoriul administrativ al municipiului Timisoara din total suprafata de 13.003,87 ha, 8.229,51 ha, respectiv 63% sunt destinate agriculturii. Din totalul terenurilor agricole, terenul arabil reprezinta 87%, restul terenului fiind ocupat cu pasuni si fanete (12%), vii (1%). Islazul comunal se intinde pe o suprafata de 290 ha. In ultimii ani s-a inregistrat o situatie de declin in domeniul agriculturii, provocata in special de tranzitia de la un sistem etatist la cel privat. Potentialul economic, tehnic, financiar redus al micilor producatori a contribuit la aceasta criza. La aceasta se adauga situatia neclara inca a proprietatii asupra terenurilor, precum si degradarea mediului.

Conditiile geoclimatice sunt in general favorabile activitatilor agricole, dar trebuie avute in vedere aspectele caracteristice ale conditiilor hidrologice ale zonei. Astfel, se constata alternanta anilor secetosi si a celor excesiv de umezi, iar in conditiile unor precipitatii excesive si a prezentei apelor freatice la adancimi mici, se inregistreaza baltiri. Datorita diferentei de nivel scazute, viteza de curgere a apei principalului emisar – Bega - nu permite o oxigenare naturala a cursului.

In Timisoara, se inregistreaza stagnarea agentilor poluanti emisi de unitatile industriale si de autovehicole, datorita asezarii si a unei insuficiente ventilatii a maselor de aer deasupra orasului.

Fertilitatea ridicata a solului determina un potential ridicat de productie agricola. In ultimii ani, la nivel national acest sector al economiei s-a aflat intr-o restructurare puternica, prin retrocedarea terenurilor agricole catre fostii propietari si privatizarea fostelor Intreprinderi Agricole de Stat.

Principalele aspecte negative rezultate din analiza activitatii agricole in zona sunt: dezechilibrul existent intre costurile de productie si preturile de valorificare, incertitudinea valorificarii produselor agricole, faramitarea marilor exploatatii si inexistenta unei voci autorizate, care sa-i reprezinte pe producatori in impunerea unei strategii pe termen lung, instabilitatea in diversitate - orientarea spre anumite culturi facandu-se in functie de un empirism primar. Disparitia din structura culturilor a unor plante (de interes economic major) a avut ca efect extinderea practicarii monoculturii, ceea ce a generat cresterea rezistentei la tratamentele de combatere a bolilor si daunatorilor, a cresterii gradului de imburuienare a culturilor.