Articol adaugat in 06 Noiembrie 2007 de catre cristina.

Era previzibil ca de libera circulatie, de deschiderea frontierelor - care au venit o data cu integrarea Romaniei in U.E., la 1 ianuarie - primii care vor profita vor fi cei care vedeau in Occident un El-Dorado al nemerniciilor aducatoare de bani. In tara, acestor infractori voiajori plecati sa aplice intreaga paleta infractionala prin alte tari comunitare, nimeni nu le stie cu exactitate numarul. Si nici afara nu-l cunoaste nimeni. Cei care constituie majoritatea in acest cerc al raufacatorilor rezidenti italieni, francezi, englezi etc. sunt tiganii cu buletin de Romania. (Nu am folosit acest cuvant din scapare si nici dintr-un acces xenofob. Dar definitia sa apare in DEX drept "1. persoana care face parte dintr-o populatie originara din India si raspandita in mai toate tarile Europei, traind in unele parti inca in stare nomada. (...) 3. epitet dat unei persoane cu apucaturi rele", fiind baza unei familii de 15 cuvinte). In scandalul tiganilor romani infractori

care au ingrozit Italia prin primitivism si prin infractionalitate frapeaza, insa, trei aspecte care par sa fi fost trecute cu vederea pana acum. Unul tine de problemele cauzate de reprezentantii acestei etnii si acasa, fapt care, in mod surprinzator, pare sa fi fost ignorat de reprezentantii U.E., al doilea, de radicalismul cu care autoritatile italiene, adica ale unui stat comunitar, care promoveaza oficial si politica drepturilor omului, trag semnul egal intre infractorii nomazi si romanii plecati sa munceasca cinstit, iar al treilea, de infractorii italieni raspanditi in lumea larga, care, insa, sunt tratati ca indivizi, nu ca parte a unui popor.

Ceea ce fac acum acesti tigani cersetori, hoti, talhari, violatori, criminali in Italia au facut acasa ani de zile. Naravuri care-i caracterizeaza pe multi dintre ei si care dadeau culoare altora mai inofensive si cu aer "boem", gen refuzul de a munci, de a se integra in societate, meteahna de a face copii pana le uita Dumnezeu si statul numarul, mentalitatea de a sta cu mana intinsa. In anii in care ne-a monitorizat e greu de crezut ca U.E. nu a aflat si de aceste aspecte. Insa toleranta in fata lor pare sa confirme ca si U.E. a avut in egala masura nevoie de Romania, cu toate problemele, ca si noi de apartenenta la aceasta structura.

Apoi, e cel putin ciudat radicalismul cu care autoritatile italiene trateaza problema, tolerand ca un mare semn egal sa fie trasat, fie si invizibil, intre romanii (tigani sau nu) infractori si cei care si-au lasat in tara familii, cariere, pentru a munci acolo cinstit, pe bani mai multi ca in tara, dar incomparabil mai putini decat salariul cu care ar fi platit un localnic pentru aceeasi munca. Despre romanii cinstiti si cu studii care, la a doua sau a treia tinerete, pleaca in pribegie pentru ca, in schimbul unui pumn de bani, sa faca servicii de infirmerie pentru batrane senile si pentru batrani libidinosi si cu minti la fel de ratacite si care, in cateva luni se intorc acasa cu depresii severe, nu vorbeste nimeni...

La fel cum nu vorbeste nimeni despre infractiunile grave comise de cetateni italieni veniti in Romania. In plus, in nici unul dintre cazuri - si am avut destule - autoritatile nu au facut trimitere la italienii cinstiti rezidenti in Romania.

Ceea ce e si mai ingrijorator pentru imaginea noastra e faptul ca episodul italian poate fi doar inceputul unui lung sir de probleme de imagine similare. Care ni se vor pune in carca in momentul in care autoritatile dintr-un stat comunitar vor finaliza dosare care vor face trimitere la criminalitatea care s-ar putea sa penetreze - in conditiile acestui sistem lax de control - frontiera de est a Romaniei, adica frontiera Europei unite.


MELANIA CINCEA