Articol adaugat in 17 Aprilie 2008 de catre Echipa eTimisoara.

Constantiniu spune că scrierea notelor informative era sarcină de serviciu
16 aprilie 2008. Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“ al Academiei. Aula arhiplină, în aşteptarea lansării cărţii „Securitatea în Institutul de Istorie «Nicolae Iorga»“. Autorul, cunoscutul istoric Şerban Rădulescu-Zoner, prezintă documentele din arhiva CNSAS care au stat la baza lucrării sale.

Cel mai important este un raport al unui ofiţer de Securitate în care este relatată cu lux de amănunte, pe baza informaţiilor oferite de sursa „Chris“, o şedinţă a oamenilor muncii din institut, ce a avut loc pe 20 iulie 1988, în exact aceeaşi sală.

Personajul principal al relatării lui „Chris“ este istoricul Nicolae Stoicescu, care a luat poziţie împotriva sistematizării şi a demolărilor dictate de Ceauşescu, ce ajunseseră la apogeu în acea perioadă.

Stoicescu şi-a informat în şedinţă colegii că îi trimisese ultima sa carte chiar şefului statului, cu o dedicaţie în care ridica problema distrugerii monumentelor istorice prin planul de sistematizare a satelor şi oraşelor.

„Referindu-se la măsurile de sistematizare a satelor, Nicolae Stoicescu, într-un acces de furie şi iritare, l-a numit «plan nesăbuit de distrugere a satelor, care sînt lăcaşuri de veacuri ale ţăranilor». Deşi luarea de cuvînt a lui Nicolae Stoicescu, care a încercat să-şi prezinte fapta sa (trimiterea cărţii cu dedicaţie) ca un «act de bravură», scontînd în obţinerea de suporteri, acesta nu a fost susţinut sau aplaudat de nimeni, dar lipsind conducerea profesională şi de partid din cadrul adunării, nu a putut fi stopat la timp, fiind lăsat să-şi expună punctul de vedere într-un mod cu totul necorespunzător“, a relatat „Chris“ ofiţerului de Securitate.

Un alt document prezentat de Şerban Rădulescu-Zoner la lansare şi reprodus în cartea sa este o notă olografă a lui „Chris“, datată cu o lună înaintea celebrei adunări a oamenilor muncii, care-l viza tot pe istoricul Nicolae Stoicescu, ce fusese deţinut politic în cea mai represivă perioadă a dictaturii comuniste, la începutul anilor ’50.

Dat afară de la Facultatea de Istorie, unde era preparator, acesta a fost angajat într-un final la institut. „Despre sine are o părere atît de extraordinară încît faptul că nu i se dă «şefie» (care nici nu există în schema institutului) sau dreptul de a călători în străinătate (din cauza dosarului) declanşează explozii de furie şi ieşiri necontrolate. Tip prin excelenţă umoral. Nicolae Stoicescu nu prezintă - cred eu - nici o primejdie prin violenţele sale verbale.

Dacă vanitatea lui nemăsurată ar fi satisfăcută, omul (care este şi arghirofil) ar deveni unul dintre cei mai devotaţi slujitori ai puterii“, scria „Chris“ despre colegul său.

Fiindcă această notă olografă a informatorului nu a fost găsită de Şerban Rădulescu-Zoner în dosarul său, ci într-un dosar-problemă, de fond documentar, nu a putut cere CNSAS să-l deconspire. În schimb, recunoscînd scrisul fostului său coleg Florin Constantiniu, a plătit o expertiză grafologică extrajudiciară, realizată de conf. dr. Gheorghe Păşescu, autorizat de Ministerul Justiţiei, care i-a confirmat bănuiala.

Cu toate acestea, autorul cărţii nu i-a rostit numele lui Florin Constantiniu la lansare. „Trebuie să vă spun că domnul Rădulescu-Zoner se referă la mine“, s-a ridicat în picioare din sală cel incriminat în carte, istoricul Florin Constantiniu. „Nu am semnat niciodată un angajament cu Securitatea şi există un dosar prin care se arată încercarea eşuată de racolare a mea.

Eram însă secretar de partid şi în această calitate trebuia să vorbesc cu ofiţerul Florica Florea, care se ocupa de institut. În plus, cînd mă întorceam din străinătate, o ploaie de ofiţeri tăbărau pe mine“, s-a scuzat în faţa publicului Florin Constantiniu, promiţînd că va explica toate acestea în numărul din mai al revistei „Historia“ şi într-o viitoare carte.



Sursa: Cotidianul
Autor: Mirela Corlatan

citeste tot articolul pe site-ul Cotidianul