Articol adaugat in 27 Decembrie 2007 de catre Echipa eTimisoara.
Sursa : ZDV

Fundaţia Bega redă speranţa unei tinere lovite de destin

O clipă de neatenţie, un pas greşit, un vatman care se gândea probabil la problemele de acasă şi... viaţa ei nu a mai fost niciodată la fel. Toate planurile i s-au dat peste cap într-o singură secundă. A trebuit să renunţe la multe dintre lucrurile care-i păreau la îndemână. A avut forţa să ia totul de la început. O voinţă rar întâlnită. Alina Margan, de 21 de ani, studentă la Facultatea de Ştiinţe Economice din Timişoara, a primit un dar neaşteptat de Crăciun. Fundaţia Bega i-a donat o proteză ultramodernă. Alina se chinuia de aproape patru ani să meargă cu o proteză care, în scurt timp, a ajuns să-i deformeze coloana. Oricât ar fi încercat să-şi ascundă handicapul, Alina nu a mai fost la fel după ce un tramvai a lovit-o în apropierea staţiei. La scurt timp, piciorul drept a trebuit să-i fie amputat. A urmat un calvar greu de bănuit...

A reînvăţat să păşească

A mers la şcoală ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat. Nu de una singură, însă. Oricâtă forţă ar fi avut, acest lucru îi era peste puteri. Au fost necesare zile, săptămâni, luni întregi să reînveţe să meargă. Bacalaureatul bătea la uşă şi Alina a trebuit să înveţe pentru cel mai important examen din viaţa ei. Asta în ciuda durerilor mari şi a unei proteze care nu-i permitea să facă doi paşi fără un efort inuman. "Mi-a fost atât de greu. Nu vreau să mă plâng, dar au fost clipe în care chiar nu mai ştiam ce să mă fac. A trebuit să iau totul de la început. Să învăţ cum se păşeşte şi să încerc să merg. Proteza rigidă nu-mi permitea acest lucru. Nu am putut ieşi singură din casă, oricât aş fi încercat", îşi aminteşte Alina. Deşi niciodată viaţa ei nu va mai fi la fel, înainte de Crăciun, Alina a primit un dar la care nici nu mai visa. O proteză modulară cu manşon de silicon. Acum, pentru ea mersul nu mai este un chin interminabil.

Ultima şansă

"A fost o minune. Am auzit de Balul Speranţei şi am înţeles că este ultima mea şansă. Le-am scris o scrisoare. Şi am primit un răspuns la care nici nu visam. Fundaţia Bega şi fraţii Cristescu mi-au făcut un cadou unic. O proteză datorită căreia acum pot merge fără ajutor. Pot urca în autobuz, pot merge la şcoală. Nu am ajuns să-i întâlnesc. Le-am mulţumit doar prin intermediari. Aş vrea mult să-i văd şi să le mulţumesc personal. Au făcut un gest pe care nu ştiu cine mai era capabil să-l facă", spune Alina. Noua proteză, una de ultimă generaţie, este extrem de flexibilă şi performantă. Preţul, undeva la 18.000 - 20.000 de lei era însă unul mult prea mare pentru familia Alinei. Acum, tânăra timişoreancă este în anul III la Finanţe-Bănci din cadrul Facultăţii de Ştiinţe Economice. Se gândeşte doar la lucrarea de licenţă şi apoi la masterat. Deşi nu va mai urca niciodată într-un tramvai, Alina l-a iertat de mult pe vatmanul neatent. A uitat şi durerile insuportabile şi vrea să-şi vadă visul împlinit. O familie şi o slujbă care să-i asigure situaţia financiară. Să nu mai depindă niciodată de nimeni...