Articol adaugat in 21 Ianuarie 2008 de catre Echipa eTimisoara.
Sursa : ZDV

Mihai Olaru despre PNL Timiş

Mihai Olaru unul dintre cei care au pus bazele PNL-ului în Timiş, după revoluţie. Are carnetul cu numărul doi din filiala Timiş, deşi, după noua orânduire, între timp, numărul s-ar putea să se mai fi schimbat. A rămas membru liberal în gândire şi în partid până în ziua de azi şi nu are de gând să-şi schimbe direcţia. Rămâne un liberal care vrea ca filiala Timiş să iasă din starea de letargie în care se află şi se gândeşte cu nostalgie la perioada de început a filialei în Timiş, când liberalii erau, într-adevăr, activi şi aveau acel avânt care, astăzi, parcă nu se mai simte…

Povestiţi-ne despre începuturile PNL de după Revoluţia din '89.

Eu am fost unul dintre primii care a reînfiinţat PNL în Timiş, imediat după revoluţie, în '89. A fost o treabă spontană, în care mai mulţi oameni, care ne ştiam şi care aveam educaţia în această direcţie, din familie, ne-am căutat spontan, ne-am găsit şi am făcut treaba asta. Cred că, peste tot în ţară, s-a făcut aşa. Omul pe care l-am desemnat să fie liber a fost "moşu" Dolga. Domnul Dolga trăieşte şi, acum, la 87 de ani, l-am văzut prin oraş, încă se ţine în putere… e un om deosebit. Astea au fost începuturile. De acolo şi până la ce este astăzi e un drum lung, sinuos, tipic liberal, cu suişuri şi coborâşuri…

Sunteţi mulţumit de ce vedeţi astăzi în PNL?

Mulţumit este un cuvânt greu de luat în discuţie. Ce se întâmplă astăzi în PNL este de-a dreptul neplăcut. PNL reprezintă o doctrină, un mod de viaţă. Comportamentul liberal în România, în clipa de faţă, este un pic distanţat de această doctrină.

Cum au fost începuturile PNL de după revoluţie, în Timiş?

Prima reacţie a fost senzaţia de a fi liber şi de a-ţi păstra această libertate. Bineînţeles că ai fost, la început, un fel de masă de manevră a oamenilor care ştiau ce-i de făcut. Noi, poate, nu ne-am ridicat la aşteptările şi pretenţiile societăţii vizavi de noi. Fiindcă noi, liberalii, imediat după '90, la primele alegeri, am avut aici în Timiş o simpatie extraordinar de mare. Am avut 20 la sută din voturi, la vremea respectivă. Aveam un mediu elevat, care pricepea şi era cât de cât conştient de situaţia în care ne aflăm. Aici, la vremea respectivă, exista posibilitatea de a ne ridica la pretenţiile electoratului şi ale societăţii. Între timp, s-au făcut foarte multe greşeli, am fost amendaţi. Suntem, în situaţia de astăzi, într-un fief liberal. Este un fief liberal, fiindcă Timişoara şi judeţul Timiş este, prin natura lucrurilor, un fief liberal, pentru că aici a fost întotdeauna o clasă medie, cu o stare socială mulţumitoare pentru fiecare în parte. Spre deosebire de alte părţi ale României, în care discrepanţa între cei săraci şi cei înstăriţi era imensă, aici a fost o zonă în care, într-adevăr, se putea regăsi conceptul liberal.

Unde s-a greşit? Care sunt principalele catastrofe care au destabilizat PNL-ul?

Cea mai mare catastrofă a fost în mai '92, când am ajuns să fim sub 3 la sută. Ne-am ridicat de acolo fiindcă, la vremea respectivă, am avut curajul să schimbăm conducerea de la Bucureşti, care începuse să nu se mai regăsească în conceptul nostru. În '93, partidul era într-o situaţie foarte critică: începuse să aibă mai multe aripioare. Erau, la vremea aceea, vreo 5- 6 partide care aveau în componenţă numele liberal şi a trebuit să le aducem înapoi până în 2000.

Ce legătură a avut Dinu Patriciu cu PNL Timiş?

La vremea respectivă, în mai '90, a ajuns deputat în Parlamentul României, pe listele PNL Timiş. Noi am avut trei candidaţi, printre care şi Dinu Patriciu. Unul dintre cei propuşi şi-a cedat locul în favoarea domnului Patriciu. Primii noştri deputaţi au fost Horia Rusu, pe locul I şi Dinu Patriciu, pe locul II.

Ce număr aveţi pe legitimaţia de partid?

De multe ori, am avut numărul doi. Acum, dacă m-aş uita, după o perioadă îndelungată, în care nu am deschis prea des porţile PNL Timiş, n-aş putea să spun ce număr am. Primul meu carnet a fost numărul 2 - pe care l-am păstrat până în 2004.

De când nu aţi mai deschis uşile partidului?

Nu am mai deschis uşile de când au fost acele alegeri, care, din păcate, nu au fost câştigate de echipă (n.r. - alegerile dintre echipa al cărui candidat era Petru Ehegartner şi echipa condusă de Liviu Borha - actualul preşedinte). Eu am susţinut echipa respectivă (n.r. - cea a lui Ehegartner), dar, cu zece zile înainte de alegeri, mi-am retras candidatura, fiindcă m-au deranjat foarte mult nişte atitudini care m-au făcut să înţeleg că o parte dintre oamenii din echipa respectivă nu au nimic cu liberalismul şi îi interesează puterea. Cu astfel de atitudine, nu poţi să devii lider într-un partid. Trebuie să susţii partidul, şi în momentele bune, şi în cele grele, nu doar pentru nişte foloase sau pentru miere…

Vi s-a cerut să treceţi mai des pe la partid?

Singurul om care mi-a cerut a fost domnul Călin Popescu Tăriceanu. Pe plan local, în afară de nişte discuţii telefonice de complezenţă… o cerere oficială sau directă nu am primit. Chestia asta mi-a şi confirmat, încă o dată, că nu sunt convins că lumea chiar doreşte să facă ceva acolo. Cred că ei au nevoie de imaginea mea, n-au nevoie de mine. Sunt un om nu foarte uşor de digerat, care spune lucrurilor pe nume, care, dacă convine ceva cu cineva, aşteaptă să se întâmple… sunt foarte mulţi cărora le e greu să poarte cu mine un dialog liberal. Eu nu mai am ambiţii politice de promovare…

Aţi fost viceprimarul Timişoarei.

Am fost viceprimarul Timişoarei, din 7 august 1990, până în 15 martie 1994, când mi-am dat demisia. Nu am reuşit să mă înţeleg cu domul primar, care, la momentul respectiv, era domnul Viorel Oancea, care vedea lucrurile cu totul diferit faţă de cum le vedeam eu. M-am simţit, la un moment-dat, izolat, a început să-mi retragă tot felul de atribuţii.

Borha spunea: să vină toţi vechii liberali înapoi!

Pentru asta, ar trebui să aibă o atitudine foarte concretă. Ar trebui să strângă puţin forţele, să ia vreo 2-3 aspirine şi să revigoreze partea aceasta, pe care o doreşte reactivată.

Seamănă PNL Timiş cu o filială… leşinată?

PNL Timiş nu seamănă cu o filială leşinată. PNL Timiş este o filială leşinată! Cel mai tragic lucru este când lumea spune: dom'le, ăştia nu mai există. Noi am avut curajul, aici, în Timiş, şi Timişoara, înainte de 1 ianuarie 1990, să ne declarăm liberali. Am mers prin ţară. Trebuie să-ţi asumi responsabilităţi, dacă vrei să conduci. Nu poţi să vorbeşti în numele unui partid care are atâta istorie în spate şi, neavând nici o atitudine, să pretinzi ca oamenii să te voteze.

Ce-i de făcut?

L-aş scoate din amorţeală prin chemarea oamenilor la partid, aşezarea la masă şi acel medicament liberal care înseamnă dialog. Ne-am aşeza la masă şi am începe să discutăm cu oamenii, să vedem ce se întâmplă, ce nu-i bine, ce-am greşit şi ne-am organiza şi am începe să ne punem doctrina liberală în aplicare. Noi suntem într-o amorţeală totală. La noi, nu se întâmplă nimic. Biroul nostru este format din oameni care au activităţi de zi cu zi şi nu mai au chemarea necesară de a duce şi această muncă de partid. Ori găsim nişte oameni dispuşi să facă treaba asta, ori găsim alte soluţii. În această amorţeală nu putem rămâne… Noi, atunci, în '90, chiar am crezut în doctrina asta. Este un mod de viaţă. Foarte multă lume vorbeşte de libertate, liberalism, dar nu leagă acest lucru de PNL.

Mai sunt liberali în PNL Timiş?

Da, fiindcă n-am plecat. Nici eu, nici alţii. Eu nu pot să plec din casa mea. E casa mea. Nu m-a mai aşezat nimeni la sufragerie, în capul mesei. Dar nici nu am fost dat afară din casă şi nici n-am plecat. Poate alţii ar fi vrut să mă dea afară din casă, dar n-au avut curajul sau nu le-am dat un motiv. Niciodată n-am săpat la a distruge partidul. Am arătat întotdeauna greşelile, care, spre norocul meu, au fost şi amendate ca greşeli majore de electorat şi de cine a fost cazul.

Dacă vi s-ar cere implicarea în momentul de faţă, aţi face-o?

Sincer să fiu…aş face-o, pentru că eu cred în această cauză. Dacă aş face-o în orice condiţii, vă răspund că nu. Va trebui găsită soluţia în care să convenim asupra regulilor şi să ne vedem de treabă. Nu sunt interesat şi nu-mi doresc funcţii. Doresc această revigorare a partidului. Trebuie ieşit din această stare de a nu face nimic, de a nu se întâmpla nimic…