Articol adaugat in 29 Noiembrie 2007 de catre Echipa eTimisoara.
Sursa : TIMPOLIS

Faptul ca in aceste zile, un grup de profesori nemultumiti de loazele cu diplome la purtator au redeschis cutia invatamantului universitar romanesc, ne-a adus in memorie primul an care i-a urmat incertului Decembrie ‘89, cand era la moda sa ponegresti semi(sau sferto)doctismul fostului cuplu prezidential, sa razi mai cu seama de prostia tovarasei, o incultura poleita, insa, cu titluri onorante de doctor si doctor docent. Interesant este ca multi nu au invatat nimic din acea frantura de istorie, din acea mostra de penibil, ajungand sa fie condamnati sa o retraiasca... Insa, la fel de constienti de penibilul situatiei pe cat era Leana in ziua in care a acceptat titlul de doctor docent.

Asa se face ca, la 18 ani din ziua in care am avut satisfactia ca putem rade in public de incultura, "asezonata" cu o consistenta doza de fudulie, a tovarasei, am ajuns sa-i numaram tot mai multe clone intelectuale. Nu mai este demult o noutate ca, in Romania, diplomele se cumpara mai usor decat merele Gostatului optzecist. Grav este ca in acest talcioc al "intelectualilor" se vand fara probleme si lucrari de licenta, si disertatii de masterat sau, daca ai spate sau functie, si diplome de studii universitare si chiar postuniversitare. N-a facut nimeni pana acum un recensamant al masterilor si al doctorilor iesiti din laboratoarele Educatiei romanesti post-decembriste si, cu atat mai putin, nu le-a testat nimeni, dupa primirea diplomei, cunostintele.

Probabil, fiecare dintre dumneavoastra cunoasteti cate un doctor in ceva (de la tratarea bronsitei la omida paroasa la aquis-ul broastelor comunitare). In fata unora ar fi bine, insa, sa va abtineti sa-i intrebati ceva din domeniul in care s-au specializat, nu pentru ca i-ati pune intr-o postura pe care ar constientiza-o ca fiind jenanta, ci pentru ca, iritandu-i cu intrebari fara sens, ati risca sa va faceti un dusman. Asa am ajuns in Romania ca masteratul, postuniversitarul sau doctoratul sa fie demonetizate la fel cum in Interne si la Aparare, la ritmul la care au fost impartite stelele, mai era putin si se ajungea la o paritate general-racan.

Ce satisfactie sa-ti mai aduca un examen luat, la o universitate, cu nota opt sau noua, dupa parcurgerea unei bibliografii de 30 - 40 de volume, cand, la o alta universitate, un coleg in studii post-universitare termina cu zece pe linie chiar daca nu si-a citit nici titlurile din bibliografia redusa la un sfert si a carui testare s-a facut in cinci minute, pentru ca "profu-i cool"? Ce satisfactie sa-ti mai aduca un doctorat, cand povestea cu masteratul se poate repeta, cand ai coleg de studii pe x sau y sef de institutie, care si-a dorit sa intre in acest corp "etilist" al intelectualitatii si care isi face doctoratul din snobism, pentru ca oricum nu va profesa niciodata in domeniu, care primeste titlul de doctor fara sa parcurga un rand din bibliografie?

Iar aici o mare vina ar trebui sa si-o asume in primul rand acele cadre universitare care accepta ca asemenea nulitati intelectuale sa promoveze un examen, cunoscand jumatate din notitele pe care si le-au luat in zilele in care au dat pe la cursuri. Acei "profi cool" care accepta lucrari plagiate, nu le cer studentilor sa citeasca si, cu atat mai putin, nu-i verifica, la seminarii, din ceea ce au citit.

Situatia nu poate fi, sub nicio forma generalizata, nici in privinta posesorilor de diplome, nici in cea a profesorilor. Grav si demoralizant este ca acestia risca, pana la o probabila proba contrarie, sa fie pusi pe aceeasi treapta cu semidoctii pe rit nou. Cu semidoctii de nota 10.