Articol adaugat in 04 Septembrie 2008 de catre Echipa eTimisoara.
Sursa : TIMPOLIS

Intre inginerul care dadea ordine si planta ce trebuia sa iasa din pamant trebuie "redesenat" meseriasul agricol

Daca este ceva ce multi dintre fermierii nostri nu stiu, iar cei care au venit din alte tari sa faca agricultura in Romania stiu este ca, de fapt, trebuie sa ai cunostinte amanuntite in legatura cu posibilitatile de cultivare a unui teren daca vrei sa faci ceva cu el. Cum, in Romania, traditia de a face efectiv agricultura a fost intrerupta, in ceea ce priveste micile gospodarii, multi dintre cei ce s-au trezit dupa revolutie ca putand fi definiti sub titlul de fermieri nu mai au cunostinte "de acasa", pe care sa le foloseasca pentru a-si cultiva pamanturile redobandite sau cumparate. Iar cei ce au venit din Italia, Germania sau Austria pentru a conduce o ferma in Banat au pornit, din start, cu ideea ca trebuie sa afle despre pamantul de aici, despre tehnologie, utilaje, oameni si plante.

Asa ca, dupa ce s-a mers multa vreme doar pe consultanta oferita de diverse foruri, s-a infiintat si un organism care sa faca ceva mai mult : o scoala pentru fermieri. Aceasta ar fi descrierea cea mai potrivita a Centrului Romano-German de Pregatire si Perfectionare Profesionala in Domeniul Agriculturii, care a si apucat sa scoata, anul acesta, primele doua serii de "meseriasi scoliti" – mecanici de exploatare in cultura mare.

Continuarea traditiei germane

Pentru a afla mai multe despre felul in care aceasta scoala doreste sa imbunatateasca viata cultivatorilor de pamant din Banat, ne-am deplasat la Voiteni impreuna cu profesorul Alexandru Moisuc, rector al Universitatii de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara a Banatului, presedinte al asociatiei care a fondat centrul si presedinte al Consiliului de Supraveghere, si cu Ciprian Fora, sef de lucrari la aceeasi institutie si director al Centrului din Voiteni. Aici ne-a intampinat Stelian Groza, administrator al fermei si al centrului, si am facut un tur al locului. (Tot director al centrului, dar dinspre partea germana, este si Georg Haller, care nu era in tara in momentul vizitei noastre). Complexul de cladiri care azi apartine Universitatii de Stiinte Agricole a fost folosit, din 1926 si pana in 1940, pentru Scoala Agricola de la Voiteni, un centru cunoscut, respectat si cautat de cei care voiau sa invete pe aceasta linie, vorbitori de limba germana, dar nu doar din Banat. Apoi cladirile au avut diverse folosinte adaptate timpului, de la cantina, sediu de arhiva, birouri I.A.S., dormitoare pentru soldatii si muncitorii sezonieri veniti sa stranga recoltele sau chiar discoteca. In 2001 - 2002 aceste cladiri au trecut in patrimoniul Universitatii de Stiinte Agricole care a dorit sa le dea o utilitate cat mai apropiata de cea a scolii de traditie care a existat aici. Astfel, cu ajutorul Centrului de Pregatire Deula Baden-Wurttemberg si al Forumului Democrat al Germanilor din Banat, initiativa profesorului Karl Fritz Lauer, cadru didactic asociat al Universitatii de Stiinte Agricole, a luat contur si astazi, la scurta trecere in revista a ceea ce este aici vedem cladiri reamenajate, dotate modern, avand material de prezentare pentru cursanti, precum si capacitate de cazare si o cantina, care stau la dispozitia celor ce doresc sa urmeze cursurile oferite aici. Tot aici sunt si utilaje agricole furnizate de diverse firme producatoare, pentru a fi prezentate cursantilor, astfel incat ei sa poata sau sa capete deprinderea de a manui masinile agricole pe care le au deja in dotare, sau pot decide ce sa achizitioneze pentru parcul lor de masini, in viitor. Lectorii sunt deschisi spre propunerile oricaror firme de utilaje agricole, spune directorul Fora, cu rezerva ca prezentarile se vor face explicandu-le cursantilor atat avantajele, cat si dezavantajele sesizate in legatura cu aceste masini agricole.

Traditie uitata

Este timpul unei discutii despre "cine si de ce", asa ca ne asezam intr-una din spatioasele sali de clasa. Cine sunt cei carora li se adreseaza aceasta initiativa si de ce ar veni ei la aceste cursuri? Discutia ajunge firesc la profilul agricultorului banatean, inainte de a se da raspunsuri. Profesorul Moisuc evoca mentalitatea de dinainte de perioada razboaielor, cand "omul pleca la 4 dimineata la lucru, si venea la 10 seara, pe cand azi pleaca la 10 dimineata si vine la 4 dupa amiaza". De asemenea, vorbim despre deceniile de comunism, cand inginerul era cel care spunea tuturor din ferma ce trebuie sa faca intr-o anume zi. Cand oamenii nu erau siliti sa aiba o initiativa. Acum, situatia cere ca fiecare dintre cei care au pamant sa gandeasca pentru el, sa ia decizii, sa aiba initiativa, sa nu astepte sa i se spuna ce sa faca. Dar este vorba despre niste oameni care vin din zone unde traditia agriculturii a fost intrerupta de cateva decenii. Ramasi aceiasi executanti ascultatori care ar vrea sa auda de la inginer ce trebuie facut. Dar inginerul nu mai e. Iar de la inginer in jos, spre planta care trebuie sa iasa din pamant ca sa te hraneasca, nu mai e decat o singura categorie de muncitor : omul simplu si ridicatul sau din umeri la intrebarea "ce e de facut?".

Exact pentru aceasta patura foarte mare de oameni care nu sunt ingineri, dar care au de lucru cu pamantul a fost creata aceasta scoala agricola, unde nu iti trebuie liceu sau studii speciale ca sa te inscrii. Este nevoie sa ai opt clase si sa ai motivatia de a avea o legatura cu pamantul, intr-o forma sau alta.

Cursuri pentru diminuarea "tampeniei primirii pamanturilor inapoi"

Profesorul Moisuc afirma despre restituirea terenurilor ca "primirea pamantului inapoi a fost o tampenie. Omul s-a trezit cu pamant si fara utilaje. Iar pamantul a fost fragmentat. L-ai facut pe om mai inrobit celui ce avea tehnica decat inainte". Iata de ce prima grija a Centrului din Voiteni, a Scolii Agricole, caci, pana la urma, asta e, a fost indreptata spre cele doua serii de mecanici de exploatare in cultura mare, inainte de a le explica banatenilor ce au uitat sa cultive sau cum sa inteleaga glasul pamantului.

Utilajele folosite reprezinta o parte importanta din cheia succesului si astfel cele doua serii de meseriasi (pentru ca asta e ce se intampla aici, se pregatesc meseriasi in agricultura, tractoristi, lucratori in cultura agricola si multe alte calificari, in total 32 de meserii) au fost beneficiarii unui curs promotional, care a costat 700 de lei, fiindu-le oferite cazare, masa si instruire, timp de doua saptamani – ceea ce a insemnat 80 de ore de pregatire, 30 de ore de teorie si 50 de ore de practica, pentru zece competente specifice. Lectorii sunt de la Universitatea de Stiinte Agricole, Directia Agricola si de Dezvoltare Timis, Oficiul Judetean de Consultanta Agricola Timis si lucratori in agricultura. La sfarsitul fiecarui curs se organizeaza un examen, cu o comisie de la Consiliul National de Formare Profesionala a Adultilor la care se alatura un reprezentant al centrului. Diplomele sunt recunoscute de Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse si de Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului.

Ce cultiva banateanul si ce nu

Totusi, cum intelege banateanul, in ultimii ani, sa faca agricultura? "Vrea doar specii usor de lucrat, cu tehnologie foarte simpla : paioase si porumb", afirma rectorul Universitatii de Stiinte Agricole. "Nu se cultiva plante tehnice, pentru ca nu mai exista fabrici care sa le prelucreze. Gama de plante care se cultiva aici este mult mai mica decat ce se cultiva in strainatate pe acelasi gen de sol si cu aceleasi conditii. Va dau un exemplu : acolo, daca ceri o salata asortata, vei primi in farfurie vreo zece plante diferite, pe cand la noi vei numara cam trei. Aici s-ar mai putea cultiva plante medicinale, aromate, trebuie tinut seama si de cerintele celor care cresc animale".

Daca Banatul este locul unde avem atat micii proprietari de teren, cat si oameni care au putut sa adune suprafete mai mari, acestia fiind si cetateni straini, si diferenta de mentalitate a celor care au optat pentru cultivarea pamantului e de remarcat. "La agricultura toata lumea crede ca se pricepe. Ai nostri cred ca stiu tot, iar strainii vin si stiu ca nu stiu. Asa ca vin si intreaba", mai spune profesorul Moisuc.

La inceput au venit la Universitatea de Stiinte Agricole, au cerut analize ale solului si sfaturi si au primit explicatii si consultanta. Astazi, odata cu primele doua serii scolite la Voiteni, acesti straini "descebaluiti la minte", cum se spune pe la noi, sunt primii care si-au trimis oamenii sa invete cum se manuieste un utilaj performant. In seriile urmatoare vor putea dobandi noi cunostinte. Pentru ca totul se leaga de invatat. Este primul lucru asupra caruia insista cei de cadrele didactice care predau al Centrul de la Voiteni. Ca nu ne mai putem permite sa facem agricultura dupa ureche. Ca Universitatea de Stiinte Agricole nu vrea sa bage mana in buzunarul oamenilor si sa dea o diploma frumoasa – important e sa se poata oferi informatii folositoare. Sa se reinnoade iar legatura cu pamantul, care s-a pierdut in Banat.