Articol adaugat in 05 Mai 2008 de catre Echipa eTimisoara.
Sursa : TIMPOLIS

S.N.T.R. - o ancheta ramasa suspendata

Dupa patru ani de amanari consecutive, abia saptamana trecuta s-a vorbit despre posibilitatea trimiterii in judecata a lui Ioan Avram Muresan, fost ministru al Agriculturii din perioada 1996 - 2000, pentru deturnare de fonduri si abuz in serviciu. Este vorba despre un dosar in care se ancheteaza un imprumut neprofitabil dat de catre Ministerul Agriculturii, in 1999, unei firme private.

Prejudiciul in acest dosar este insa infim, in comparatie cu cel vehiculat intr-un alt mare dosar ramas deocamdata in asteptare la D.N.A. Este vorba despre afacerea primei privatizari a Societatii Nationale "Tutunul Romanesc" care, recunoaste acum oficial Curtea de Conturi, a produs Romaniei un prejudiciu de ordinul sutelor de miliarde de lei vechi. Si, desi se admite oficial ca e vorba de o afacere penala, dosarul S.N.T.R. ramane cu autor necunoscut si intr-un stadiu indefinit al cercetarii. In acest context, vanzarea si inchiderea Fabricii de Tigarete Timisoara, desi extrem de controversata, nu a facut si nu face obiectul vreunei anchete la D.N.A.

O expertiza inutila

Oficial, "dosarul S.N.T.R." se afla, de ani buni, la Departamentul National Anticoruptie. Declinat temporar, in 2005, la Directia de Investigare a Infractiunilor de Crima Organizata si Terorism, a fost intors la D.N.A. la sfarsitul acelui an, data de la care nu se mai stie absolut nimic despre mersul cercetarilor, singurul lucru recunoscut oficial de procurori fiind ca initial ancheta se facea "in rem", adica cu autori necunoscuti. In dosarul S.N.T.R. e conexata prima privatizare, din 2000, extrem de paguboasa pentru statul roman, cu urmarea ei, care a dus, printre altele, si la inchiderea Fabricii de Tigarete Timisoara. Stagnarea dosarului a fost motivata prin faptul ca se asteapta o complexa ancheta economico-financiara, care sa lamureasca exact cat de castigat sau de pagubit a iesit statul din afacerea privatizarii S.N.T.R. Cert e ca, pana acum cel putin, aceasta ancheta pare sa fi ocolit autoritatile locale de profil, carora nu li s-au cerut informatii in acest sens.

Oricum, in cazul privatizarii din 2000, lucrurile ar fi trebuit sa fie deja foarte clare si fara o expertiza suplimentara, avand in vedere ca Curtea de Conturi a Romaniei a investigat pe larg felul in care s-a derulat aceasta privatizare, concluziile, inghesuite intr-un raport de zece pagini, trimis si Redactiei TIMPOLIS indicand clar ca statul a fost pagubit foarte serios in aceasta afacere cu iz penal.

Tinand cont ca acest raport de expertiza recunoaste existenta unor aspecte ce tin de incalcarea legii in povestea privatizarii S.N.T.R., lucrurile ar fi trebuit sa fie clare, iar in acest moment D.N.A., sa cerceteze deja oficialii ministeriali despre care Curtea de Conturi spune ca au facilitat aceasta afacere extrem de proasta pentru statul roman. Si culmea e ca data la care Curtea de Conturi a facut acest control extrem de amanuntit cu privire la privatizarea S.N.T.R. – e vorba de anul 2005, dupa cum ne-a confirmat conducerea centrala a institutiei – coincide cu data la care D.N.A. a solicitat efectuarea expertizei care sa lamureasca toate aspectele neclare referitoare la privatizarea S.N.T.R. Semn ca in cazul S.N.T.R. cel putin Curtea de Conturi si D.N.A. au ajuns sa lucreze in paralel, pe aceeasi problema, fara sa stie una de alta, fara vreun rezultat palpabil.

Contracte oficiale cu iz de camatarie

"Ministerul Agriculturii a gestionat defectuos procesul privatizarii si in special cel al evaluarii si administrarii riscurilor pe care le presupune o astfel de activitate", asa incepea raportul Curtii de Conturi referitor la prima privatizare a S.N.T.R. Astfel, in 2000, dupa cum reiese din raport, Ministerul Agriculturii a vandut cu 40 de milioane de dolari actiunile detinute la Societatea Nationala "Tutunul Romanesc" concernului Interagro. Vanzarea a fost contestata de o alta pretendenta la statutul de stapana a S.N.T.R.-ului, firma Leaf Tobacco Michiadilles S.A. Contestatia a fost admisa in instanta, ducand la anularea privatizarii. Intre timp, insa, mult mai grabit ca in alte dati, Ministerul Agriculturii incasase deja un avans de la firma Interagro, pe care nu l-a dat imediat inapoi, asa cum era normal in cazul anularii privatizarii. In plus, la doar o zi dupa vanzare, a incheiat un act aditional la contract, de neinteles, prin care se obliga ca, in cazul in care privatizarea esueaza, sa-i dea inapoi concernului Interagro, pe langa avans, si o "dobanda legala, fara a preciza nivelul acesteia si data la care aceasta era datorata". Practic, niciun contract de imprumut facut cu un camatar nu ar fi putut avea o clauza mai vaga si mai usor de speculat ca aceasta. Pana la urma, Ministerul Agriculturii a restituit suma concernului Interagro dupa un an de zile, "asumandu-si riscul ca in patrimoniul societatii sa se produca modificari semnificative, datorate managementului efectuat de o conducere numita de Interagro care nu avea niciun interes real pentru obtinerea unor rezultate financiare bune".

Interagro, cum era de asteptat, a dat in judecata Ministerul Agriculturii, cerand plata "dobanzii legale" la care ministerul se obligase prin clauza inconstient semnata la o zi dupa vanzarea S.N.T.R. Procesul s-a terminat in 2001 cum nu se poate mai prost pentru Ministerul Agriculturii, care urma sa fie executat silit pentru, printre altele, acea "dobanda legala", estimata la 71,5 miliarde de lei vechi. In octombrie 2001, arata acelasi raport al Curtii de Conturi furnizat TIMPOLIS, Ministerul Agriculturii a renuntat sa mai faca recurs la Curtea Suprema de Justitie si a decis sa recurga la o intelegere amiabila cu Interagro pentru stingerea datoriei. "In aceasta incercare de stingere a litigiului pe cale amiabila, institutia publica nu a fructificat oportunitatea de a pune in discutie si a negocia eventuale obligatii pe care Interagro le avea fata de el pentru perioada cand a administrat Tutunul Romanesc S.A. si a cules fructele afacerii, asumandu-si riscul ca pierderea de valoare pe actiune stabilita in urma evaluarii sa fie suportata in totalitate tot de statul roman", se mai arata in raportul Curtii de Conturi.

Si tot Curtea de Conturi a aproximat si prejudiciul, ca si bilantul intregii afaceri : "Gestionarea necorespunzatoare de catre Ministerul Agriculturii si Alimentatiei a operatiunilor judiciare si extrajudiciare, precum si exercitarea defectuoasa a calitatii de administrator al actiunilor detinute de stat la S.N.T.R. a condus in final la diminuarea patrimoniului privat al statului, prin transferul unui numar de 1.591.778 actiuni la o valoare de 223.000 de lei vechi pe actiune, reprezentand in total 335.000 de milioane de lei vechi si 53,72% din capitalul social al S.N. «Tutunul Romanesc», ca urmare a unor obligatii generate de anularea privatizarii si care puteau fi evitate printr-o atitudine prudenta a institutiei publice".

La toate acestea, expertiza Curtii de Conturi a mai semnalat si nereguli grave legate de felul in care a fost organizata de catre Ministerul Agriculturii vanzarea S.N.T.R., spunand, printre altele, ca aceasta s-a facut "in lipsa unui mediu concurential, element esential care, conform liniilor directoare de buna practica, asigura succesul privatizarii si un raport pret/valoare corespunzator" si ca "acceptarea la negociere s-a facut in conditiile in care ofertantii nu au depus toate documentele obligatorii prevazute in «dosarul de prezentare» sau au prezentat documente cu un continut diferit de modelul-cadru stabilit, sau care nu contineau date si informatii credibile si relevante pentru a proba calitatea de investitor strategic".

Asa stand lucrurile, avand in vedere ca acest raport este unul oficial, asumat ca atare si realizat de catre experti in privatizare ai unei institutii a statului, respectiv Curtea de Conturi, Departamentul National Anticoruptie ar fi trebuit sa il foloseasca, fara a mai cere expertiza ulterioara – din cauza careia dosarul, in cazul primei privatizari a S.N.T.R., e in continuare in stagnare.

Sindicalistilor li s-a cerut sa nu mai dezgroape mortii

Expertiza si ancheta cu privire la privatizarea S.N.T.R., desfasurate de catre D.N.A. Bucuresti, conform informatiilor vehiculate in mass-media, ar fi trebuit, printre altele, sa cuprinda si date referitoare la felul in care, odata cu vanzarea "Tutunului Romanesc", s-a inchis si Fabrica de Tigarete Timisoara, despre care fostii angajati spun ca era profitabila si nu a fost lasata sa lucreze normal, tocmai pentru ca nu se dorea obtinerea unui profit, pentru a se facilita o vanzare ieftina. "Pana in prezent nu ni s-au solicitat de catre D.N.A. Bucuresti date referitoare la vanzarea Fabricii de Tigarete Timisoara", declara procurorul-sef al D.N.A. Timisoara, Vlad Speriusi.

Nina Gavan, fost lider de sindicat la Fabricii, confirma ca nu i s-au solicitat pana in prezent niciun fel de informatii sau documente, desi ar fi vrut ca inchiderea marii intreprinderi timisoreni sa faca obiectul unei anchete serioase si amanuntite din partea institutiilor abilitate ale statului. "Nu mi s-au cerut niciun fel de date. E o tacere absoluta. Deocamdata nu se stie ce se va intampla cu fabrica. Din cate stiu, e impartita si o buna parte din utilaje sunt la fier vechi. Dupa parerea mea, totul e distrus. Din ce a fost o data o emblema a Timisoarei nu a mai ramas nimic. Nu am vazut niciun interes in acest sens din partea institutiilor statului".

Aurel Mihut, liderul confederatiei B.N.S. Timis, la care a fost afilitat fostul sindicat la Fabricii de Tigarete Timisoara, spune ca, fara succes, a incercat sa demonstreze autoritatilor, cu documente, nereguli legate de aceasta privatizare : "Intr-un anumit context i-am adus unui personaj destul de influent de la Bucuresti dovezi referitoare la ilegalitati care s-au facut intr-o serie de mari privatizari din Timis. Incalcari ale legii, facilitati acordate nemeritat si asa mai departe. Si, dupa ce am prezentat probe in acest sens, mi s-a spus : «Si ce vreti acum, sa dezgropam mortii?»".