Articol adaugat in 16 Mai 2008 de catre Echipa eTimisoara.
Sursa : ZDV

Rândurile de mai jos sunt destinate lămuririi cititorilor asupra felului în care autorităţile române transmit informaţii omologilor lor occidentali. După lecturarea textului, care este de fapt o aprofundare şi dezvoltare a unui articol publicat anterior, veţi rămâne cu o senzaţie de mare minciună. De fapt, dacă sunteţi interesat, veţi încerca să vă lămuriţi unde este ruptura, la nivelul guvernului, care minte de îngheaţă apele sau a judecătorilor din teritoriu, care au o viziune proprie asupra legislaţiei?

Pentru început, redăm un fragment dintr-o scrisoare având ca expeditor un responsabil al Prefecturii Darmstadt, landul Hessen din Germania. Ea a fost trimisă în 24 aprilie 2006 unui cetăţean german de origine română: "Stimate domnule Ghergheli, (...) Ministerul Federal de Interne ne-a comunicat încă o dată că Ambasada germană din Bucureşti s-a adresat Ministerului de Justiţie din România competent şi a primit de acolo un raport al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, precum şi textul legii citate în cadrul acestui raport, Legea nr. 312/2005 din 10.11.2005. Conform acesteia, prin pierderea cetăţeniei române nu se pierd în acelaşi timp drepturile de proprietate asupra imobilelor şi terenurilor din România. Nici nu există prevederi legale în acest sens. Independent de aderarea României la U.E., ca şi de Legea nr. 312/2005, cetăţenii străini (între altele şi foştii cetăţeni români) pot dobândi acum dreptul de proprietate asupra terenurilor, pe calea moştenirii. (...) Din acest motiv nu este posibilă acordarea unei aprobări de păstrare a cetăţeniei."

Ştefan Ghergheli, personajul nostru, a emigrat în Germania în anul 1979. Este născut la Timişoara în 1941 şi, la fel ca mulţi alţii, a decis să se întoarcă în România pentru a-şi petrece anii de pensie. Din fericire pentru el, este moştenitorul părinţilor săi pentru câteva suprafeţe de teren în Moşniţa Nouă şi Dumbrăviţa. Din nefericire, nu poate intra în posesia lor. De ce? Pentru că şi-a pierdut cetăţenia română când a emigrat. Sfătuit de cineva, ca mijloc pentru a intra în posesia dreptului său legitim la moştenire, a început demersurile de a redobândi pe cea română, încercând în acelaşi timp să o păstreze pe cea germană, lucru pentru care este nevoie de o aprobare a Guvernului respectiv. În acest sens a purtat o intensă corespondenţă cu ministerele de resort din Germania şi România. Nemţii, ca nemţii! Grijulii faţă de problemele cetăţenilor săi, s-au interesat şi au încercat să explice omului că nu pot oferi o aprobare pentru dublă cetăţenie pentru că, iată, moştenirea se poate obţine fără nicio problemă, fiind recunoscută de Statul Român. Pentru a dovedi acest lucru a şi fost reprodus fragmentul de scrisoare mai sus.

În 2006 Ştefan Ghergheli a început să-şi ceară drepturile, adresându-se comisiilor competente de aplicare a legii 18/1991, într-o primă cauză fiind vorba de restituirea unor suprafeţe în cuantum total de 13,95 hectare la Moşniţa Nouă, moştenire de la părinţii legitimi ai lui Ghergheli. Ce a urmat pare de-a dreptul hilar dacă vă informăm că în urmă cu câţiva ani, acelaşi cetăţean german a moştenit pământul unei mătuşe de la Dumbrăviţa! Este adevărat, o suprafaţă mult mai mică decât cea de la Moşniţa, dar tot moştenire a unui cetăţean străin se numeşte. La Moşniţa însă nu s-a putut, chiar dacă în ianuarie 2007 obţinuse o primă sentinţă prin care Judecătoria Timişoara dispunea reconstituirea dreptului de proprietate pentru Ghergheli. Pentru a nu vă încărca memoria cu numere de dosar şi de decizii, pe scurt, după recursul înaintat de către cei de la Moşniţa Nouă, un complet de judecată constituit din judecătorii Andrei Andra, Corina Bâlcu şi Zorina Horvath, decide că nefiind cetăţean român, Ghergheli să-şi pună pofta în cui. În ciuda clarificărilor aduse de Curtea Constutuţională, cu referire la legalitatea dobândirii de terenuri pe cale de moştenire, judecătorii refuză deci să se alinieze.

Demn de menţionat că acelaşi Ghergheli mai are de intrat în posesia a încă unui lot de teren la Dumbrăviţa, tot de pe urma părinţilor săi, iar calitatea de moştenitor fiind dovedită, din nou, cu acte în regulă. În aceeaşi comună unde şi-a moştenit o mătuşă, pământul părinţilor nu poate fi primit. Motivul? Ghergheli nu este cetăţean român. În acest sens, înştiinţarea trimisă de comisia locală de aplicare a Legii 18 de la Moşniţa Nouă seamănă izbitor cu cea de la Dumbrăviţa, parcă ar fi trase la indigo: "nu face dovada cetăţeniei!"

Ştefan Ghergheli ne-a declarat că nu mai are nimic de pierdut, prin urmare se va adresa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Dar, înainte ca acest caz să ajungă pe masa judecătorilor de la Strasbourg, pensionarul va face tot posibilul să agite apele aici, în România, în situaţia dumnealui mai fiind alte câteva sute de persoane. În acest sens, Ghergheli se află în discuţii cu câteva posturi naţionale de televiziune care s-au arătat interesate de tematică. Cetăţeanul german Ştefan Ghergheli, cel care şi-a moştenit mătuşa dar nu poate să-şi moştenească părinţii, nu este altcineva decât un fost consilier al ex-preşedintelui României, Emil Constantinescu.

Apărătorul intereselor personajului nostru este avocatul Eugen Boeru, cel care ne-a declarat că, pentru ca un caz să devină dosar în lucru la CEDO, trebuie îndeplinite câteva condiţii esenţiale. Reclamantul trebuie să fi epuizat deja toate căile de atac ordinare sau extraordinare posibile în România, iar soluţia dată de magistraţii noştri să aibă caracter definitiv şi irevocabil. Apoi, procesul trebuie să se îndrepte obligatoriu împotriva statului român. Intrarea pe rol durează, în medie, cam un an. Dacă va avea câştig de cauză, ceea ce după toate probabilităţile şi jurisprudenţa actuală se va şi întâmpla, statul va trebui să suporte cheltuielile şi eventualele daune. În ceea ce-i priveşte pe judecătorii care au dat soluţiile contestate, ei pot să doarmă liniştiţi. Nimeni nu-i va deranja cu nimic, totul va fi suportat de contribuabilul de rând, de buzunarul omului obişnuit...