Articol adaugat in 26 Iunie 2008 de catre Echipa eTimisoara.
Sursa : TIMPOLIS

Finantarea terorismului este acceptata la scara larga drept una dintre componentele esentiale ale activitatii teroriste. In consecinta, in special dupa atacurile produse in anul 2001 asupra World Trade Center, combaterii finantarii terorismului i-a fost acordata mai multa atentie, devenind un capitol separat si specializat al luptei impotriva acestui flagel al secolului XXI.

Atacul terorist, o "investitie" profitabila

Pentru a face posibil transferul de fonduri prin reteaua monetara internationala, eficient si rapid, organizatiile teroriste isi disimuleaza in mod inteligent mijloacele financiare si provenienta acestora. Tehnici sofisticate – unele dintre ele imprumutate de la cartelurile internationale de droguri – sunt utilizate pentru spalarea banilor si, fara a minimaliza importanta unora dintre ele, mentionam doar folosirea tranzactiilor financiare internationale, a retelelor bancare, chiar preluarea controlului direct sau indirect asupra unor institutii financiare ori accesarea paradisurilor fiscale. De indata ce banii au fost introdusi in retelele financiare legale si le-a fost ascunsa originea ilicita, teroristii pot utiliza o larga paleta de metode pentru transferarea sau dispersarea fondurilor catre celulele membre : transferuri electronice, mesagerie electronica, cecuri de calatorie si chiar metode informale de transfer pentru sumele cash, incluzand retelele hawala – un sistem bancar paralel, vechi de secole, intalnit in special in tarile musulmane, care opereaza pe baza increderii reciproce, cu intocmirea unui minim de inscrisuri justificative sau chiar acesta. Materialele necesare pentru organizarea unui atac terorist sunt relativ usor de procurat, costurile directe fiind mici in raport cu pagubele provocate.

In conformitate cu estimarile cuprinse in Raportul Natiunilor Unite de monitorizare a Al-Qaida si a talibanilor, publicat in august 2004 – preluate ulterior in documentul intitulat "Finantarea actiunilor teroriste", intocmit de Financial Action Task Force –, atentatul din Bali, din octombrie 2002, a avut un cost estimat la 50.000 dolari, atacul asupra vasului de razboi american USS Cole a costat aproximativ 10.000 dolari, atacurile de la Istanbul, din noiembrie 2003, au costat 40.000 dolari, in timp ce atacul din august 2003, de la Hotelul Marriott, din Jakarta, Indonezia, a costat in jur de 30.000 dolari. Cu privire la cele mai recente atentate, se estimeaza ca atacul din gara madrilena Atocha, din 11 martie 2004 ar fi costat 10.000 dolari, in timp ce, potrivit estimarilor din raportul oficial intocmit de autoritatile britanice, costul atacului din metroul londonez, din iulie 2005, nu ar fi depasit suma de 8.000 de lire sterline. De asemenea, International Institute for Strategic Studies, din Marea Britanie, a estimat ca atacurile de la 11 septembrie au costat mai putin de 500.000 dolari.

In vederea implementarii strategiilor antiteroriste, in general, si combaterii eficiente a finantarii actiunilor teroriste, in special, este necesara o analiza aprofundata atat a modului in care organizatiile isi procura fondurile financiare, le transfera si ulterior le utilizeaza in scopul realizarii telurilor proprii, cat si a necesitatilor financiare ale acestora, intrucat sunt semnificative nu doar costurile asociate cu producerea unor atacuri sau agresiuni, ci si asa-numitele costuri organizationale referitoare la sustinerea si dezvoltarea unei organizatii.

Astfel, potrivit raportului F.A.T.F., privind finantarea terorismului mentionat anterior, sunt necesare fonduri importante pentru promovarea unei ideologii, pentru plata membrilor operativi si a familiilor lor, pentru acoperirea costurilor de comunicare cu celelalte celule ale retelei ori pentru coruperea functionarilor. Antrenarea noilor membri ai organizatiei, atat in ceea ce priveste indoctrinarea ideologica, dar si sub aspectul indemanarii practice reprezinta o investitie costisitoare, mai ales daca implica procurarea unor documente false de identitate sau calatoria in alta tara.

De asemenea, sunt necesare activitati propagandistice sau caritabile, pentru castigarea legitimitatii din partea unor categorii sociale sau chiar din partea unui popor. In acest sens, retelele teroriste au legaturi cu activitati caritabile derulate in zone subdezvoltate ale lumii sau in zone cu risc ridicat, care le pot asigura ulterior o baza de recrutare a unor viitori membri. Organizatii ca Al-Qaida apeleaza la manipularea opiniei publice prin eliberarea unor inregistrari video, un puternic instrument propagandistic, cu impact mediatic deosebit.

Aceste necesitati financiare diverse arata ca, desi atacurile teroriste pot produce pagube deosebite, cu un cost financiar redus, retelele teroriste trebuie sa mentina o anumita infrastructura, chiar si rudimentara, care sa le permita promovarea in timp a scopurilor propuse. Astfel, in conformitate cu cele prezentate de Comisia nationala privind atacurile teroriste asupra Statelor Unite, Al-Qaida ar fi cheltuit, anterior anului 2001, 30 de milioane de dolari anual pentru finantarea unor operatiuni, mentinerea nivelului de pregatire a structurii militarizate a acesteia si pentru sustinerea financiara a altor organizatii. Amenintarea globala a fenomenului terorist marcheaza acest inceput de mileniu, pentru combaterea acestuia fiind necesari pasi curajosi si hotarati. Nu trebuie uitat insa faptul ca, in ciuda dorintei covarsitoare de a preveni si combate terorismul si sursele acestuia de finantare, societatea europeana si prosperitatea ei economica sunt indisolubil legate de drepturile si libertatile fundamentale ale omului.

Modul de operare adoptat de grupurile islamice radicale, caracterizate printr-o structura descentralizata, bazata pe un buget minimal, auto-finantare si utilizarea cu precadere a sistemelor alternative de transmitere a mijloacelor banesti demonstreaza ca simpla inasprire a regulilor financiare nu va fi suficienta pentru combaterea acestui fenomen, fiind necesare masuri mai ample, la nivel diplomatic si de cooperare internationala pe multiple domenii. Cu toate acestea, asa cum mentioneaza Lorena Napoleoni, specialist in terorism in cadrul Universitatii din Roma, desi anihilarea modalitatilor de finantare a fenomenului terorist, nu va fi glontul de argint care sa aduca eradicarea acestui fenomen, va reusi cel putin sa limiteze amploarea acestuia.

Costuri estimative ale unui atac terorist

* atentatul din Bali, din octombrie 2002 – 50.000 dolari

* atacul asupra vasului de razboi american USS Cole, din octombrie 2000 – 10.000 dolari

* atacurile de la Istanbul, din noiembrie 2003 – 40.000 dolari

* atacul de la Hotelul Marriott din Jakarta, Indonezia, din august 2003 – 30.000 dolari

* atacul din gara madrilena Atocha, din martie 2004 – 10.000 dolari

* atacul din metroul londonez, din iulie 2005 – 8.000 de lire sterline

* atacurile de la 11 septembrie – 500.000 dolari

Surse de finantare

"Black washing" sau legalitatea de fatada

Principalele surse financiare ale organizatiilor teroriste pot fi inscrise in doua mari categorii, in functie de originea acestora : venituri obtinute din surse legale de finantare si venituri obtinute din surse ilegale ori din savarsirea de activitati criminale. Veniturile obtinute din surse legale reprezinta sume considerabile provenite din derularea unor afaceri legale, inclusiv activitati de autofinantare prin actiuni lucrative, economii sau contributii sociale. Aici este inclus si fenomenul denumit black washing, care reprezinta directionarea banilor proveniti din surse legale, contributii guvernamentale, actiuni caritabile, catre scopuri legate de radicalism si terorism.

O atentie deosebita a fost acordata contributiilor financiare catre organizatii teroriste realizate de imigrantii de aceeasi nationalitate, rezidenti ai unor state terte. Exemple in acest sens sunt actiunile Armatei Republicane Irlandeze de colectare de fonduri pe teritoriul SUA sau initiativa Organizatiei pentru Eliberarea Palestinei, care a impus o taxa de 5% din venit tuturor palestinienilor care locuiau in strainatate. In anii ’90, imigrantii albanezi din Germania si Elvetia au donat 3% din veniturile lor pentru sustinerea Armatei de Eliberare a Kosovo.

Contributiile imigrantilor nu trebuie sa fie obligatoriu sub forma baneasca. Albanezii din America au donat U.C.K., in timpul conflictului din Kosovo, echipament de vedere pe timp de noapte, veste antiglont si statii radio, cumparate printr-un catalog online, dupa cum sustine Lorena Napoleoni, specialist in terorism in cadrul Universitatii din Roma.

Contributiile personale joaca si ele un rol important in finantarea activitatilor teroriste. In aprilie 2002, Politia bosniaca a descoperit, in timpul unei perchezitii, un document care continea o lista cu 20 de persoane care au sustinut financiar Al-Qaida. O alta sursa relevanta de finantare a terorismului este reprezentata de organizatiile caritabile, metoda utilizata prima data de americanii de origine irlandeza care au infiintat astfel de structuri pentru sustinerea vaduvelor si orfanilor din Irlanda de Nord in timp ce, in realitate, banii erau utilizati pentru sustinerea I.R.A. Situatii similare au fost intalnite in Bosnia si Cecenia unde organizatiile caritabile sunt conduse de lideri islamisti sau simpatizanti ai grupurilor radicale islamiste, unele dintre ele evoluand de la simpla sponsorizare a mujahedinilor la acordarea de asistenta directa si chiar adapostirea temporara a membrilor gruparilor teroriste.

Hawala – tranzactii fara documente

Nu lipsite de importanta sunt sursele financiare provenind atat din acte de mica criminalitate, cat si din rapiri sau omoruri, din fraude savarsite prin utilizarea cardurilor bancare ori din acte de piraterie. Rapirea urmata de cererea unei sume importante de bani drept rascumparare este o modalitate des folosita de catre teroristi. Un exemplu in acest sens este rapirea, in 1991, a unui grup de geologi japonezi, de catre Miscarea Islamica din Uzbekistan. Potrivit unor surse diplomatice, Guvernul nipon ar fi platit in secret – dupa unii, doua milioane, dupa altii, sase milioane de dolari – pentru eliberarea acestora.

Contrabanda este considerata, insa, cea mai importanta sursa de venit a organizatiilor teroriste. Bunurile traficate pot fi tutun, alcool, petrol, aur sau diamante, electronice, armament ori droguri. Potrivit unui studiu al O.N.U., dat publicitatii in 1999, formatiunile talibane au beneficiat in numai cativa ani de venituri din acest gen estimate la circa 36 de milioane de dolari.

Pentru cunoasterea circuitului complet al resurselor financiare de care beneficiaza organizatiile teroriste, specialistii in domeniu au studiat si modalitatile de transfer utilizate. S-a concluzionat ca teroristii transfera bani sau alte valori prin orice solutie posibila, utilizand sistemele financiare bancare legale, prin transportul sumelor cash prin intermediul curierilor, precum si transferul fondurilor prin sistemul de comert international, prin achizitia temporara de bunuri. Descoperirea situatiilor in care obtinerea, transferarea si utilizarea fondurilor se realizeaza in scopuri teroriste este mult mai dificila cand organizatiile recurg la retelele informale de sprijin, care nu opereaza ca parte a unei structuri organizate, cu functii, roluri, sarcini si responsabilitati bine definite. Un exemplu in acest sens este utilizarea de catre organizatiile teroriste a retelelor hawala, in special in zona Orientului Mijlociu. Hawala este un sistem alternativ de transmitere a banilor, fara implicarea institutiilor financiare, care a aparut pentru prima data in China si pe subcontinentul indian, fiind mentionat in textele de jurisprudenta islamica inca din secolul al VIII-lea si chiar mai devreme. Intalnit in prezent in special in tarile musulmane, intregul mecanism functioneaza doar pe baza increderii dintre parti. Serviciile retelei sunt atractive pentru rapiditatea lor, dar mai ales pentru discretia tranzactiilor, care se fac in lipsa oricaror documente. Hawala face posibil transferul fondurilor fara a stabili provenienta lor sau identitatea platitorului.

Antidot la finantarea terorismului

Financial Action Task Force

Financial Action Task Force (F.A.T.F.) – Grupul de actiune financiara in domeniul spalarii banilor si finantarii terorismului – este o structura inter-guvernamentala specializata, creata in scopul de a elabora standarde internationale si de a dezvolta si promova strategii de combatere a spalarii banilor si a finantarii terorismului, la nivel national si international. Aceasta structura a fost creata in iulie 1989, cu ocazia Summit-ului G-7 de la Paris, avand initial mandatul de a evalua si dezvolta metode de combatere a spalarii banilor. In octombrie 2001, la Plenara Extraordinara privind finantarea terorismului, care a avut loc la Washington, F.A.T.F. si-a extins mandatul, incorporand si eforturile de combatere a finantarii terorismului.

F.A.T.F. este un organism international independent, al carui Secretariat este gazduit de Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica si numara in prezent 34 de membri dintre care doua organizatii internationale regionale – Comisia Europeana si Consiliul de Cooperare al Golfului. Pentru indeplinirea scopurilor proprii, organizatia coopereaza cu organismele regionale de tipul F.A.T.F., precum si cu organizatiile internationale, cum sunt O.N.U., Grupul Egmont, G-20 si institutiile financiare internationale, care sprijina si contribuie la eforturile internationale impotriva spalarii banilor si a finantarii terorismului.

De la crearea sa, F.A.T.F. a elaborat 40 de recomandari referitoare la obiectul initial de activitate si noua recomandari in aria combaterii finantarii terorismului, cu dorinta exprimata ca acestea sa devina standarde internationale de referinta si care ulterior au avut un impact major in cadrul eforturilor globale in domeniu.

Organizatia si-a canalizat activitatea pe trei activitati principale : elaborarea de standarde, asigurarea respectarii acestor standarde si identificarea amenintarilor si trendurilor pe domeniile de activitate. Pentru viitor, statele fondatoare isi propun ca F.A.T.F. sa isi continue activitatea si sa raspunda noilor amenintari cum ar fi vulnerabilitatea noilor tehnologii utilizate in sistemul financiar international, mandatul acesteia expirand in 2012.

Recomandari privind combaterea finantarii terorismului

Cele noua recomandari privind combaterea finantarii terorismului, care, coroborate cu recomandarile privind combaterea spalarii banilor, stabilesc cadrul de baza pentru prevenirea, detectarea si reprimarea finantarii terorismului si a actelor de terorism, sunt:

* ratificarea si implementarea instrumentelor juridice in domeniu, emise de Organizatia Natiunilor Unite

* incriminarea finantarii terorismului si a actelor de spalare a banilor asociate cu acesta

* indisponibilizarea si confiscarea activelor apartinand organizatiilor teroriste

* raportarea tranzactiilor suspecte asociate cu terorismul

* imbunatatirea cooperarii internationale in domeniu, prin elaborarea de tratate internationale sau acorduri

* impunerea de cerinte privind combaterea spalarii banilor asupra sistemelor alternative de transmitere/transfer a fondurilor

* intarirea masurilor de identificare a clientilor, in cazul transferurilor electronice internationale si interne

* asigurarea conditiilor pentru evitarea utilizarii unor entitatti, in special a organizatiilor non-profit, in scopul finantarii terorismului

* imbunatatirea masurilor de prevenire, detectare si combatere a transferurilor prin curierat a fondurilor financiare asociate cu fenomenul terorist.

Pionieri in finantarea terorismului

La inceput, finantare din actiuni criminale...

Pana recent, finantarea terorismului a fost un subiect mai putin abordat, iar dupa septembrie 2001 atentia a fost focalizata in special asupra organizatiei Al-Qaida si a pasilor ce ar trebui urmati pentru a bloca sursele de finantare ale acesteia. Cu toate astea, fenomenul nu este nou. Armata Republicana Irlandeza si Euskadi Ta Askatasuna (E.T.A.) au fost considerate pionieri in finantarea terorismului, Marea Britanie si Spania avand o experienta de peste trei decenii in aceasta directie. In anii ’70, majoritatea organizatiilor teroriste, printre care si cele mentionate, isi finantau actiunile prin metode considerate astazi rudimentare, respectiv prin savarsirea de actiuni criminale, jafuri, talharii, rapiri, santaj sau infiintarea unor cluburi ilegale. I.R.A. a primit o importanta sustinere financiara din partea imigrantilor irlandezi din America si chiar din partea conducatorului libian Moammar Gadaffi, in timp ce organizatia spaniola, desi a beneficiat de o sustinere redusa din partea propriei etnii localizate in sudul Frantei, si-a finantat actiunile prin impunerea unei "taxe revolutionare", care a fost platita in toata regiunea basca. Aceasta taxa se aplica tuturor afacerilor majore derulate in regiune si a fost impusa prin utilizarea fortei, uneori chiar prin rapiri si crime. Intrucat cele doua organizatii teroriste sunt de factura etno-nationalista si isi propun sa reprezinte o populatie distincta si permanenta, expertii in domeniu considera ca, de-a lungul timpului, acestea au renuntat la finantarea propriilor activitati prin astfel de metode (rapiri urmate de solicitari de recompense, talharii), datorita impactului lor asupra perceptiei populatiei si implicit a popularitatii, a riscului de a pierde legitimitatea nationalista a organizatiei, a hazardului inerent acestor actiuni si chiar a costurilor ulterioare de intretinere a familiilor membrilor ucisi in timpul atacurilor sau a familiilor celor arestati. Un indiciu privind importanta finantarii actiunilor teroriste este crearea unor unitati in cadrul organizatiilor, cu responsabilitati numai in domeniul economic. Armata Republicana Irlandeza, de exemplu, a cautat sa recruteze persoane avand cunostinte financiare extinse, constituind inca din 1981 un departament specializat condus de un director financiar asistat de cativa colaboratori.

...Apoi, din infractiuni economice

Ulterior, atat I.R.A., cat si E.T.A. au cautat sa isi asigure surse diversificate de finantare, generatoare de venituri semnificative, dar cu un grad redus de risc, pentru a nu se mai confrunta cu situatii de pierdere a legitimitatii organizatiei datorita afectarii imaginii publice. Astfel, pentru a evita dependenta de sursele aleatorii de finantare externa, organizatiile mentionate s-au implicat mai mult in savarsirea unor infractiuni de natura financiara, cum ar fi contrabanda cu petrol, infractiuni privitoare la regimul fiscal sau spalarea de bani. Se considera ca I.R.A. a dobandit controlul asupra unor afaceri in Dublin si Derry, estimandu-se castiguri de aproximativ 20 de milioane de dolari din activitati ilegale si cel putin zece milioane de dolari din activitati legale. Unii analisti politici irlandezi apreciaza ca o parte din acesti bani sunt utilizati pentru sporirea influentei politice a Shin Fenn, aripa politica a organizatiei.

In Spania, E.T.A. a cautat o formula de finantare care sa produca mai putine resentimente din partea populatiei decat rapirile, talhariile sau "taxa revolutionara". Dupa ce in 1992 o serie importanta de lideri ai organizatiei au fost arestati, E.T.A. a inceput sa isi dezvolte o retea complexa de organizatii, asociatii culturale si activitati legale, asociate cu aripa politica Herri Batasuna. In conformitate cu rezultatele anchetei initiate de autoritatile spaniole, dupa ce Herri Batasuna a fost chemata in judecata sub acuzatia ca ar fi sustinut actiunile teroriste ale E.T.A., s-a constatat ca aproximativ 50% din bugetul anual al organizatiei provenea din subventii de stat. Mai mult, potrivit expertilor spanioli de la Instituto de Analisis Industrial y Financiero al Universitatii Complutense din Madrid, in perioada 1993 - 2002, statul spaniol si Uniunea Europeana au acordat aceste subventii cu intentia de a incuraja viata culturala si de a intensifica utilizarea dialectului basc in regiune. Rezulta astfel ca statul spaniol a devenit pentru un deceniu, fara sa doreasca acest lucru, finantatorul celui mai mare inamic al sau, pana cand activitatile financiare ale Herri Batasuna au fost dovedite, iar partidul, interzis.

Diplomatia, cooptata in contracararea finantarii terorismului

In ceea ce priveste modalitatile de limitare a surselor de finantare ale celor doua organizatii teroriste, Spania si Marea Britanie au demonstrat ca masurile de contracarare in acest domeniu nu trebuie abordate in mod singular. Astfel, in paralel cu ajustarea reglementarilor financiare, s-a urmarit pe cai diplomatice si limitarea ajutorului financiar primit de la imigrantii de aceeasi nationalitate aflati in alte tari, drept consecinta putand fi mentionate blocarea de catre Statele Unite a colectarii de fonduri pentru I.R.A. de catre imigrantii irlandezi, o situatie similara petrecandu-se in sudul Frantei cu minoritarii spanioli, conform celor mentionate intr-un articol aparut in anul 2004, in publicatia New York Times. In al doilea rand, in ciuda existentei unei retele financiare extinse, prin care sa fie eludate barierele legislative, atat I.R.A., cat si E.T.A. s-au dovedit vulnerabile la atacuri precise bazate pe culegerea anterioara de informatii, menite sa anihileze sursele de finantare. In 1987, Marea Britanie a reusit sa puna capat sustinerii financiare a organizatiei financiare de catre Libia, prin infiltrarea a doi informatori care au deconspirat un transport major de arme livrat de la Tripoli. In mod similar, modificarea legislatiei care guverna activitatea partidelor politice in Spania a condus la scoaterea in afara legii a gruparii politice Herri Batasuna, limitand semnificativ capacitatile operative ale E.T.A. de la acel moment. Niciuna dintre aceste masuri nu a depins in primul rand de tehnicile "razboiului" financiar, ci mai mult de masuri informative si de o pozitie politica corespunzatoare. In al treilea rand, potrivit specialistilor in domeniu, se estimeaza ca organizatiile care se bazeaza pe finantatori externi depind in oarecare masura de aprobarea acestora pentru derularea unor activitati operationale, atat I.R.A., cat si E.T.A. pierzand sustinatori importanti in urma unor actiuni gresit indreptate, care au contribuit la scaderea popularitatii lor. Un exemplu relativ recent in acest sens il reprezinta, conform analistilor de la institutul american de cercetare Council of Foreign Relations, dificultatile intampinate de Al-Qaida, in urma atacurilor repetate din Riad, din noiembrie 2003 si aprilie 2004, a atacului de la Istanbul, din noiembrie 2003, in urma carora au murit in mod predominant cetateni musulmani, sau a atacurilor indreptate asupra unor grupuri care celebrau casatorii, in Iordania. In ultimul rand, trebuie mentionat ca problemele privind finantarea actiunilor teroriste au nascut conflicte in cadrul organizatiilor, in special daca anumite persoane au fost suspectate de insusirea sau utilizarea gresita a fondurilor. Astfel, promovarea acestui gen de conflicte in interiorul organizatiilor poate ajuta prin subminarea unitatii si coeziunii in cadrul gruparilor teroriste.