Articol adaugat in 29 Noiembrie 2007 de catre Echipa eTimisoara.
Sursa : TIMPOLIS

Problema invatamantului universitar romanesc — lipsa de calitate si eliberarea de diplome pe criterii care nu au nimic in comun cu buna pregatire — a fost dezbatuta in nenumarate randuri in ultimii cativa ani, insa niciodata nu s-au pus in discutie, cu toata seriozitatea necesara, solutiile care ar putea scoate din acest impas invatamantul romanesc.

La nivel teoretic, cel putin, exista variante de a face viabil invatamantul in Romania.

Cantitatea, mai importanta decat calitatea
Miscarea Edugate pentru o reforma profunda a sistemului de educatie in Romania incearca sa identifice problemele majore care afecteaza buna desfasurare a procesului de invatare din Romania si sa ofere solutii la aceste probleme.

Un recent studiu al conferentiarului doctor Liviu Dragomirescu, Analiza cantitativa si calitativa a sistemului universitar din Romania, abordeaza, printr-o perspectiva care vizeaza istoria recenta a Romaniei, tocmai raportul fundamental care sta la baza oricarei activitati educationale: cantitatea si calitatea. Acest studiu debuteaza prin prezentarea unei institutii ideale de invatamant superior, institutie care tine cont atat de reactia pietei fortei de munca, cat si de reactiile din interiorul sistemului, modificand anual sau semestrial aspectele care nu functioneaza. In plus, pentru ca un sistem universitar sa isi indeplineasca rolul in societate (de educare a publicului larg prin adoptarea anumitor valori si de a forma intelectuali capabili sa conduca spre o prosperitate generala), e necesara o selectie serioasa a studentilor, efectuata pe parcursul studiilor, nu prin admitere. Punctul de vedere subliniat de conf. dr. Liviu Dragomirescu se refera tocmai la faptul ca selectia de admitere trebuie sa fie "cvasinula", ulterior selectandu-se adevaratele valori.

Inainte de 1989, se arata in acest studiu, selectia era dura atat la admiterea in universitati, cat si pe parcursul studiilor universitare. Chiar daca prin aceasta selectie la admitere se incalca o regula a "universitatii model", absolventii universitatilor puteau face fata pana si pietei de munca din exteriorul tarii. Atunci multi absolventi foarte buni sau buni ramaneau in invatamant, ceea ce insemna ca nivelul de pregatire al viitorilor elevi si studenti era la randul sau ridicat.

Astazi, din varii motive, mai ales financiare, absolventii prefera sa se indrepte spre alte domenii de activitate, diferite de invatamant sau chiar sa emigreze. Numarul scazut de profesori in sistemul de invatamant superior ar trebui sa aiba ca reactie directa diminuarea numarului de studenti si de universitati. Conform datelor furnizate de studiul citat, numarul universitatilor a crescut simtitor de la 56, cate erau in 1991 - 1992, la 107, in 2005 - 2006, iar numarul studentilor raportat la un cadru didactic a crescut, de asemenea, de la 14 studenti in 1990 - 1991, la 23, in 2005 - 2006.

Invatamantul pe care il meritam
Pe langa cauzele enuntate se pot mentiona alte cateva motive care au dus la situatia critica resimtita astazi. Conf. dr. Liviu Dragomirescu a ajuns la concluzia ca, dupa 1989, s-a dezvoltat un "apetit" dupa diplome universitare. Mentalitatea conform careia poti duce o viata mai buna daca ai o diploma eliberata de o universitate — diploma care nu trebuie neaparat sa coincida cu aptitudinile absolventului — s-a propagat rapid. In perioada comunista aceasta idee era sustinuta atat de propaganda facuta de partid (toti sunt la fel de capabili sa faca studii), cat si de modelul sotilor Ceausescu, iar dupa 1990 pare sa fi supravietuit din inertie.

Nici fondurile alocate din bugetul de stat pentru studiile superioare nu contribuie pozitiv la dezvoltarea invatamantului. In perioada 1999 - 2000 se alocau doar 307 dolari pentru un student, in contextul in care, in Grecia, de exemplu, se alocau 4.731 dolari, iar in Elvetia, 20.000 dolari.

Studentilor le lipseste motivatia de a se pregati temeinic. Lipsa de motivatie care poate fi pusa atat pe seama faptului ca tinerii sunt constienti ca numarul mare de universitati le permite oricand sa obtina, cu usurinta, o diploma, cat si pe seama faptului ca, de multe ori, li se permite sa obtina note mari prin metode mai putin ortodoxe (copiat, ingaduinta profesorilor, plagiat, mita etc).

Si finantarea universitatilor in functie de numarul de studenti inscrisi a contribuit la diminuarea calitatii invatamantului superior. Interesul financiar al universitatilor le dicteaza pastrarea unui numar cat mai mare de studenti. Iar ingaduinta cadrelor didactice nu face altceva decat sa puna in lumina faptul ca scopul imediat al universitatilor nu este de a produce specialisti care pot fi incadrati si pe piata de munca din tara, si pe cea din strainatate, ci de a incuraja tinerii sa urmeze cursurile superioare pentru a finanta in acest fel universitatea, fie prin banii de la buget, fie pe banii studentilor.

O alta cauza care a condus spre o calitate din ce in ce mai slaba a invatamantului univesitar este politica salarizarii, adoptata de Guvernul Nastase. Prin aceasta politica, salariile profesorilor universitari s-au dublat, iar cele ale asistentilor sau lectorilor au stagnat. Ruptura i-a descurajat pe tinerii absolventi sa devina profesori, iar pe tinerii profesori i-a incurajat fie sa depuna mai putin efort in predare, fie sa se reorienteze spre alte domenii. Singura metoda care poate da cateva indicii despre starea invatamantului e viciata de anumite interese. Evaluarea periodica a profesorilor de catre studenti e o metoda eficienta de a observa care este nivelul real de pregatire al profesorului si cat de mult corespunde materia si mijloacele prin care se preda acea materie. Desi se practica, evaluarea nu e facuta publica. Singurii care stiu cat de bine sunt cotati profesorii sunt sefii de catedra si profesorul care primeste evaluarea. Profesorul nu poate fi, insa, remunerat in functie de rezultatele pe care le obtine. Chiar si in cazul in care aceste probleme nu se manifesta intr-o universitate, apare alta: dotarea slaba a biblioteciilor din universitati. Aceasta problema poate fi intalnita la toate universitatile din tara, dotarea inadecvata reusind sa-i descurajeze chiar si pe acei putini studenti interesati de studiu.

Solutii posibile pentru revenirea la un invatamant de calitate
Analiza organizatiei Edugate ofera si cateva solutii posibile de a scapa invatamantul universitar din impasul in care se gaseste. O prima varianta propusa este aceea de a ierarhiza universitatile in functie de rezultatele pe care le obtin studentii. Evaluarea profesorilor, facuta dupa acelasi criteriu, ar avea, de asemenea, un impact pozitiv. In plus, nu ar mai trebui incurajate plagiatul, autopromovarea sau manipularile fondurilor, iar in randul studentilor nu ar trebui sa fie acceptate metode precum copiatul pentru a promova examenele.

"Jumatate din studenti ar trebui sa fie sfatuiti sa renunte la studii"
Doi profesori universitari de la Universitatea de Vest confirma calitatea precara a invatamantului universitar, insa ofera explicatii diferite care au dus la aceasta stare de fapt si, totodata, vin cu solutii diferite care ar putea ajuta la depasirea acestei crize.

Profesorul universitar dr. NicolaeTaranu, de la Facultatea de Stiinte Economice, confirma declinul calitatii invatamantului universitar, in ultimii ani, afirmand ca "factorii care au dus la aceasta stare de fapt sunt, in primul rand, programele incarcate ale elevilor din licee si chiar din scolile gimnaziale. Elevii sunt supraincarcati, epuizati si clacheaza de la o varsta frageda. In universitati ei ajung deja epuizati si nu se mai pot concentra. In plus, pentru invatare nu se mai apeleaza la biblioteci, ci se obtin informatii de pe calculator, fara a preciza sursa, iar selectia care se face in randul studentilor este inconsistenta". El opineaza ca problema ar putea fi rezolvata printr-o interventie rapida, dar graduala, prin impunerea unor exigente, a unor restictii. "La ora actuala, jumatate dintre studentii inscrisi in universitati ar trebui sa fie sfatuiti sa renunte la studii, deoarece nu au potential".

La randul sau, profesorul universitar dr. Marcel Tolcea, de la Facultatea de Stiinte Politice, Filosofie si Stiinte ale Comunicarii, spune ca aceasta slaba performanta a invatamantului romanesc e definita de trei factori. "In primul rand, dotarea materiala a universitatilor, care sufera in momentul de fata la acest capitol. Nu exista destule laboratoare sau dotari specifice pentru domeniile de studiu. Un al doilea factor este sistemul de predare-evaluare care se face pe o idee gresita, deoarece verifica ce nu stie studentul si nu masoara ce stie. In plus, sistemul universitar de masa face din invatamantul romanesc o aberatie, pentru ca se lucreaza pe grupe mari si calitatea lasa de dorit. La aceste carente se adauga faptul ca sistemul de invatamant ramane refractar atragerii practicienilor, in multe specializari studentii fiind instruiti de persoane care nu au practicat niciodata ceea ce explica". Marcel Tolcea afirma ca solutii de urgenta, pentru a depasi aceasta criza, ar putea fi adoptarea sistemului german de admitere pe baza mediilor din liceu, cei cu medii mici nu ar trebui acceptati. In plus, spune el, "invatamantul primar, secundar si liceal ar trebui sa educe, nu sa nevrozeze elevii. Astfel, universitatile ar produce studenti care sa aiba flexibilitate, creativitate, o mai mare putere de intelegere".