Articol adaugat in 08 Iulie 2008 de catre Echipa eTimisoara.
Sursa : ZDV

Din totalul de 64 de consilieri locali şi judeţeni, există numai nouă femei. “Vina ne aparţine şi nouă, organizaţiile de femei, că nu ne susţinem mai cu vehemenţă şi mai agresiv colegele”, a declarat Adriana Blaj, consilier local PNL.

Conform Eurobarometrului privind discriminarea în Uniunea Europeană, realizat de Comisia Europeană, 45% dintre români nu îşi cunosc drepturile în cazul în care s-ar confrunta cu o situaţie de discriminare sau hărţuire sexuală, economică sau de orice fel. Acest lucru înseamnă un procent cu 11% mai scăzut decât media UE. De asemenea, 32% dintre bărbaţi, în comparaţie cu 21 % dintre femei, îşi cunosc drepturile în ipoteza în care ar fi victima discriminării sau hărţuirii. În plus, participarea femeilor la nivel de reprezentare politică este mai redusă la nivel local, decât la nivel central.

Femeile, în partea de jos a listei

Numai două exemple: în Consiliul Judeţean Timiş există cinci consilieri judeţeni femei, din numărul total de 37 de consilieri, iar în Consiliul Local Timişoara există patru femei, din numărul total de 27 de consilieri. Deşi la prima vedere, în relaţiile cotidiene dintre femei şi bărbaţi, nu poţi spune că există discriminare, totuşi, analiza rece a cifrelor arată contrariul şi chiar prezintă o realitate surprinzătoare. Adriana Blaj, consilier local PNL, a declarat că, într-adevăr, există o diferenţă mare între reprezentarea masculină şi feminină în consiliul local şi judeţean, iar acest lucru se întâmplă, poate, şi din faptul că femeile nu sunt mai agresive şi militante în a-şi susţine drepturile. Mai mult, la alegerile din iunie, femeile au fost înscrise în partea de jos a listei. “Cel puţin la noi, la Alianţa pentru Timiş, aşa a fost. Cele două-trei care am intrat, am fost la jumătatea listei, nu în primele 3 –5 locuri. Colegii noştri bărbaţi se înghesuie mai tare şi pentru noi nu mai rămân locuri. Vina ne aparţine şi nouă, organizaţiile de femei, că nu ne susţinem mai cu vehemenţă şi mai agresiv colegele”, a declarat Blaj. Barometrul UE mai arată că, în proporţie de 32%, există discriminare bazată pe criteriul de gen, în ţara noastră. Totuşi, în ultimii ani, se înregistrează o tendinţă a creşterii participării femeilor în zone vizibile, precum reprezentarea politică la nivel naţional /local şi în funcţii de conducere la nivelul diferitelor organizaţii. 72% dintre români consideră că este nevoie de mai multe femei în poziţii de conducere (un procent cu 5% mai redus decât media europeană EU25). 81% dintre români se pronunţă în favoarea adoptării unor măsuri specifice care să acorde şanse egale între femei şi bărbaţi în domeniul muncii.

Traficul de femei pentru exploatarea sexuală

Trebuie să mai amintim că, dacă în perioada 1992-1996, în Parlamentul României existau 3,7% femei, în 2000, procentul acestora a crescut la 9,7%, iar în 2004, la 10,6%. Consilierul judeţean Emilia Milutinovici, preşedintele Organizaţiei de Femei din PSD Timiş, a declarat că există mai multe motive ale acestei reprezentări slabe a femeilor în funcţiile de conducere politică. Femeile au probabil o atitudine mai rezervată în actul de promovare, de aceea este nevoie de o lămurire a colegilor de partid să fie acceptate şi femeile în poziţii de conducere. “Ar trebui să fim mai mult susţinute de colegii noştri de partid. Faptul că oamenii nu ştiu cum să se apere în cazul confruntării cu fenomenul discriminării nu este singurul drept pe care cetăţeanul nu îl cunoaşte, de aceea este nevoie de multă informare, pentru a şti ce drepturi îi conferă legea”, a spus Milutinovici. Statisticile mai indică o inegalitate puternică de rol în ceea ce priveşte împărţirea responsabilităţilor în familie. Treburile casnice revin mai ales femeii, de asemenea, concediul de creştere şi îngrijire a copilului este luat în proporţie de 79,5% de către femei şi numai în proporţie de 20,5% de către bărbaţi. În ceea ce priveşte implicarea femeilor în afaceri, în perioada decembrie 1990 - decembrie 2000, din totalul firmelor înregistrate, 49,7% sunt firme cu asociaţi sau administratori femei. În 2000, ponderea femeilor în personalul de conducere al organizaţiilor din România era de 28,3%. Situaţia este şi mai gravă. Traficul de femei, în special în scopul exploatării sexuale, reprezintă una dintre cele mai îngrijorătoare chestiuni. Expansiunea înregistrată de acest fenomen este cauzată de sărăcie şi de lipsa oportunităţilor pentru femeile cu un nivel scăzut de educaţie. Ţara noastră este una dintre ţările de origine a femeilor traficate sau a celor care, din lipsă de resurse, pleacă în vestul Europei, fiind implicate în industria sexului. În acelaşi timp, România este şi ţară de destinaţie a traficului de femei după cum este şi ţară de tranzit.