Articol adaugat in 24 Decembrie 2007 de catre Echipa eTimisoara.

 Downing Street 10, Londra, este o reşedinţă oficială, aparent obişnuită – o clădire de doar câteva caturi, care nu afişează nimic ostentativ în arhitectură sau în dispozitivele de protecţie. Clădirea, unde au loc în fiecare marţi şedinţele cabinetului britanic, este astăzi, ca şi altădată, sediul unor decizii istorice. În fiecare marţi au loc aici şedinţe de guvern.


Ca orice reşedinţă britanică, clădirea îşi are legendele ei despre oamenii de stat care au locuit-o şi chiar propria stafie. În 2006, interioarele acestei reşedinţe istorice au fost deschise publicului. În Downing Street, primul-ministru britanic intră fără cheie.

În jurul său, începând chiar din holul de primire, roiesc nenumăraţi funcţionari, anga­jaţi ai instituţiei care este, în acelaşi timp, reşedinţă oficială şi personală a primului-ministru şi loc de întrunire a şedinţelor guvernului. În hol, bate unul dintre nenumăratele ceasuri ale clădirii, vestite pentru faptul că indică ore diferite.

În ciuda aspectului familiar, regulile protocolului sunt păstrate atent. De pildă, la o primire oficială, cum a fost cea a primului-ministru român, Călin Popescu Tăriceanu, pe 5 decembrie, Gordon Brown, şeful cabinetului, a coborât din sediu, în faţa intrării, unde l-a primit personal, în talie, pe premierul român. Accesul jurnaliştilor în clădire nu decurge liber, ci însoţit.


Scara prim-miniştrilor


Scara interioară a clădirii din Downing Street nu are nimic somptuos. Pe pereţii ei urcă, în ordinea cronologică a mandatelor, toţi prim-miniştrii britanici, indiferent de meritele lor istorice. Portretele lui Neville Chamberlain şi al lui Winston Churchill stau unul lângă altul, marcând perioada dramatică din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Chamberlain, prim-ministru la începuturile celui de-al Doilea Război Mondial, s-a întâlnit în 1938 cu Hitler, la Munchen, obţinând un acord de pace, cu doar câteva zile înainte ca nemţii să invadeze Cehoslovacia. „Este o lovitură puternică, însoţită de amărăciune să văd că toată lupta mea pentru pace a eşuat. Şi totuşi nu pot să cred că aş fi putut face altceva, mai mult sau mai bine, pentru a izbândi", avea el să spună poporului britanic, la începutul războiului.




Sursa: Adevarul
Autor: Oana Iurascu

citeste tot articolul pe site-ul Adevarul