Articol adaugat in 28 Iulie 2008 de catre oana11.

In toamna lui 2007 ma intorceam in tara dupa o absenta de 5 luni. Eram nerabdatoare sa imi revad orasul natal si sa pot observa schimbarile care au avut loc in tot acest rastimp.Ma intorceam in Timisoara, acolo unde intotdeauna am crezut ca daca ai bani poti trai la fel de bine ca oriunde altundeva in lume, acolo unde iti gaseai identitatea fara a fi nevoit sa o cauti printre straini.Era dimineata si atmosfera era destul de mohorata,probabil si dn cauza vremii.
Si intram in Timisoara.Deodata m-a cuprins un adanc sentiment de frustrare si tristete la vederea cladirilor lasate in paragina, a caror tencuiala lipsea in mare parte si care nu mai simtisera si nu mai simt de multa vreme atingerea unei noi culori, a unei noi fatade.
Nu a trecut mult timp si m-am reintegrat in culoarea locala si fara sa vreau am auzit ca Timisoara se vrea a fi un oras de 5 stele.Dar pana la stele mai e mult.Pana la stele suntem inca pe pamant, iar pamantul pe care calcam in Timisoara, strazi, trotuare,pline de gropi, ne impiedica oarecum sa ajungem la stele.Iar masinile, ce sa mai vorbim, se gasesc peste tot, si acolo unde trebuie si acolo unde nu trebuie.Intr-adevar ele sunt de 5 stele,dar ce folos atata timp cat ele impaianjenesc orasul captand atentia trecatorului mai mult decat vechile cladiri si monumente uitate de vreme.
Un oras de 5 stele ar trebui sa aiba si locuitori pe masura lui,dar atata timp cat nu ne pasa pe unde calcam,ca distrugem mediul inconjurator,ca nu pastram ceea ce ni se ofera, cum putem avea pretentia ca orasul nostru sa devina de 5 stele?!
Fiecare dintre noi poate participa la alcatuirea cvintetului de stele.Este in puterea noastra sa schimbam ceva.