Articol adaugat in 18 Decembrie 2007 de catre felix.
Sursa : http://iontraianstefan.wordpress.com

De fiecare data cand scriu despre Timisoara ma imbrac in haina patriotismului local cum un vierme de matase isi tzese ticluit haina scumpa in jurul careia se nasc miraculoasele itze. Matasea. Timisoara e Unica, dar nu unica declarativ, e unica nascuta, si nu facuta. Timisoara e un miracol al solidaritatii, e cel mai spectaculos oras romanesc pentru ca nu e tocmai romanesc. Timisoara nu e Romania e Timisoara, iar Romania, cand si cand, e Timisoara. I-au trebuit 17 ani unei tari sa devina un oras, i-au trebuit 17 ani Romaniei sa devina Timisoara. Il mai tineti minte pe Serban, pe George, nu Andrei, nu regizorul, pe activistul civic, cel in jurul caruia Timisoara a tzesut toata intriga democratiei romanesti? Timisoara a scris scenariul democratiei romanesti regizate apoi fara talent dar cu dedicatie de feseneurile de la Sahia film - TVR-L in traditia Mosfilm. Cand George Serban, Vighi si alti activisti civici (probabil singurii autentici) citeau Proclamatia, singurul document tematic nepartizan al Romaniei postdecembriste, noi, cei care eram in piata, aveam impresia ca trimitem mesaje telegrafice unei tari anesteziate de neintelegrerea propriilor periferii antamate teritoriului "national" inegal civilizat si angajat civic. Timisoara civica nu e o inventie a galeriei de fotbal care vrea sa joace in campionatul Austriei, Timisoara e inventatorul Romaniei europene, e amalgamul dintre Romania bunului simt si clarviziune. Timisoara e lectia neinvatata a nationalismului romanesc: Timisoara e "patria" a 17 etnii si a si mai multor religii. Daca Uniunea Europeana a multietnicitatii e un proiect politic probabil de succes, Timisoara e un proiect social multientnic garantat. Timisoara e deopotriva nemteasca, romaneasca, evreiasca, ungureasca, sarbeasca, bulgareasca, ucraineana, ruteana,ceha, slovaca etc. Timisoara nu are pudori nationaliste. Are pudori nationale. Timisoarei nu-i e rusine de Romania, dar ii este profund rusine de devierile istoriei nationale: Comunismul, nationalismul sanguin, Dinamo, Steaua, presa simulata de dupa 89, FSN, TVRL,PRM, PNG si toate acronimele cacofonice ale nationalismului romanesc. Cand scriu aceste randuri am in fata ultimele ispravi ale Timisoarei, cei 15000 de oameni solidari in jurul disputelor asupra palmaresului echipei Politehnica Timisoara. Problema palmaresului e una reala, e balansul stangaciilor autoritatilor administraitve imbinate cu avantul unui escroc italian infiinat in oras in anii cand echipele din fotbalul national erau conduse de creditele Bancorex: steaua si craiova fratilor paunescu si dinamo lui chitac,doru viorel ursu, danescu si securitatii lui nicolae badea. Nu lectia fotbalului e importanta aici, e importanta lectia Timiosoarei, lectia solidaritatii si a numelui, asa cum in decembrie 89 era important sa ne numim ROMANIA si nu RSR. Daca Timisoara ne-a invatat sa nu traim in acronime RSR, ii sutem datori cu un nume fara rest: Politehnica Timisoara. Timisoara a invatat sa traiasca din simboluri, sa prostesteze civic, pasnic, nu ca minerii,necum ca tractoristii din brasov. Protestul Timisoarei e nascut din dragoste si traditie, nu din cersetorie sociala. E nascut din Ripensia si Chnezu, care au disparut imediat dupa ce istoria Romaniei nationaliste a inceput sa devina politica de stat. Ripensia si Chinezu nu vorbeau cu perfectul simplu romanesc, vorbeau romaneste cu accent idish.