o viata echilibrata si e totul bine )

ambele sunt importante, in conditii normale

adela22, acuma am vazut ce ai scris in al doilea comentariu

un om normal are 73,245% IQ si 27,755% EQ, adunate dau 101% pentru ca 100% este constient si 1% e inconstient. Beneficiem noi, oamenii normali, de un procent in plus pentru ca, folosindu-ne de subconstient, putem anticipa nevoi din viitor ale altor oameni, cum ar fi setea, foamea, nevoia de a te spala, nevoi fiziologice (pisi, caca, etc.). De exemplu putem sa banuim, datorita procentului in plus, ca unui om ii va fi la un moment dat in timpul zilei sete. In schimb, la emoleti, IQul este doar in procent de 1%, restul de 99% lipsind in totalitate. EQul emoletilor este inexistent, deoarece nu sunt inteligenti emotional si nu stiu ca ne va fi sete in cursul unei zile, deci ei nu realizeaza ca noi, oamenii normali, bem coca cola, bere, fanta, mirinda si frutti fresh seara in oras pentru ca ne e sete, ci cred ca suntem lipsiti de sentimente, nereactionand la suferinta lor extrema. Emoletii beau lacrimi. Nu pe ale lor, ci pe ale prietenilor lor. Deoarece IQ-ul este foarte mic, in procent de doar 1%, ei nu realizeaza ca pe aceasta cale pot transmite boli ca histomonoza, in denumirea populara boala capului negru, transmisa prin protozoari flagelati, prin intermediul secretiilor corpului. Pentru ca lacrimile nu vin din fund, nu? In orice caz, s-a observat in timp ca unii oameni reusesc sa isi adapteze IQ-ul in functie de societatea in care se invart in cerc cu diametrul 2xR, acest R fiind, de la caz la caz, mai mare sau mai mic. Niciodata R nu este egal. S-a observat, de asemenea, ca in alte cazuri, cu siguranta, IQ-ul poate sa devina suficient de mic incat sa se elimine impreuna cu transpiratia.

nuuuu, ai stricat tot, lasa lumea sa creada ca daca ai eq mare plangi mult:)))

Scuze revin cu partea a doua fara diacritice... Daca mai scap vreouna...

Inteligenta emotionala este capacitatea personala de identificare şi gestionare eficienta a propriilor emotii în raport cu scopurile personale (cariera, familie, educatie etc). Finalitatea ei consta in atingerea scopurilor noastre, cu un minim de conflicte inter si intra-personale.

Daniel Goleman:“…in viata, temerile si invidia,furia si depresia,supararile si anxietatea sunt cele care ne conduc zi de zi. Chiar si mintile cele mai stralucite pot fi distruse datorita emotiilor necontrolate. Pretul pe care-l platim poate fi casnicia ratata si necazuri in familie,in viata sociala si servici, inrautatirea sanatatii fizice si mentale, iar in societate diferite tragedii,ca de exemplu,omorul…”
Elementele inteligentei emotionale:
Cunoasterea emotiilor personale
Cunoaşterea emotiilor personale presupune identificarea si exprimarea lor coerenta, intr-un context dat. In orice relatie exprimam informatii, sentimente, fapte, amintiri. Uneori insa, ne este greu sa exprimam clar ceea ce vrem sa spunem sau simtim - nu suntem coerenti, iar alteori ne este greu sa întelegem ceea ce ni se spune - intentia care se ascunde in spatele cuvintelor. Aceste situatii sunt generatoare de conflict. Pentru a le evita este important sa putem codifica si decodifica mesajele transmise, la nivelul verbal sau non-verbal, astfel incat sa transmitem si sa intelegem corect sensul mesajelor.
Gestionarea emotiilor
Gestionarea emotiilor se refera la capacitatea noastra de a alege modalitatea prin care ne vom exprima intr-o anumită situatie. Pentru a ne gestiona emotiile este important sa tinem cont de: Ce exprimam? Cum exprimam? Cand exprimam? Unde exprimam? Cui exprimam?
Directionarea emotiilor catre scop
Scopul este criteriul după care ne gestionam emotiile. Este important sa tinem cont de ceea ce vrem sa facem sau sa obtinem, in mod concret: durata în timp - cand vrem sa atingem scopul; participanti - de cine avem nevoie; strategie - ce pasi trebuie urmati; resurse - de ce avem nevoie.
Empatia
Este capacitatea de a intui sau de a recunoaste emotiile celorlalti. Empatia nu inseamna sa traim emotiile altor persoane, ci sa le întelegem pornind de la experientele noastre.
Capacitatea de a construi relatii interpersonale pozitive. Arta inteligentei emotionale se rezuma in cadrul acestei componente. Astfel, avem posibilitatea de a ne crea propriile relatii folosind elementele mentionate pana acum: ne fixam scopurile, ne canalizam energia şi emotiile in funcţie de scop (folosind empatia ca instrument), ne exprimam si identificam emotiile într-un mod coerent. Vom fi constienti de responsabilitatea noastra si a celorlalti in relatiile interpersonale. Acest lucru ne va ajuta sa reducem conflictele si sa comunicam eficient.

Inteligenta Emotionala (EQ) versus Inteligenta Genetica (IQ)
Este foarte bine cunoscut termenul de coeficient de inteligenta sau IQ (intelligence quotient) - este un scor derivat din unul sau mai multe teste standardizate de masurare a inteligentei.
IQ este un coeficient care nu poate fi ameliorat semnificativ pe parcursul vietii. Testele de inteligenta sunt si au fost dintotdeauna folosite pentru a anticipa succesul educational. Astfel ca persoanele cu un IQ scazut sunt uneori orientate catre un program de educatie pentru persoane cu nevoi speciale, in timp ce un IQ ridicat justifica incadrarea acestor persoane intr-un program educational avansat.
Preocuparea pentru realizarea unor teste cat mai exacte isi are originile inca din anul 19O5, cand psihologul francez Alfred Binet a publicat primul test modern de evaluare a inteligentei - Scala de Inteligenta Binet-Simon. Principalul scop al acestui test era de a identifica studentii care aveau nevoie de asistenta speciala in parcurgerea planului de invatamant. Impreuna cu Theodore Simon, colaboratorul sau, Binet a adus imbunatatiri acestui test, publicand noi versiuni ale acestui test de evaluare a inteligentei in 19O8 si cu putin inainte de moartea sa, in 1911.
Abrevierea termenului de Coeficient de Inteligenta sau IQ (traducerea din germana a Intelligenz-Quotient) a fost atribuita in 1912 unui psiholog german, William Stern, care definea IQ ca fiind coeficientul de masurare a nivelului de inteligenta al unei persoane.
Patru ani mai tarziu, in 1916, Lewis M. Terman, de la Universitatea Stanford, combina teoria lui Stern si publica o versiune rafinata a Scalei Binet-Simon, un test numit Scala de Inteligenta Stanford-Binet. Testul lui Terman a pus bazele unuia dintre cele mai moderne teste de evaluare a inteligentei folosit pana in prezent.
IQ se calcula folosind formula IQ=1OO x varsta mintala/varsta biologica, rezultand ca pentru o persoana in varsta de 1O ani care era evaluata la nivelul unei persoane cu varsta de 13 ani sa aiba un IQ de 13O (1OOx13/1O).
Primul test de inteligenta special creat pentru adulti a fost publicat mult mai tarziu, in 1939, de David Wechsler, numit Scala de Inteligenta pentru Adulti a lui Weschler (WAIS), ceea ce a determinat si aparitia WISC (Scala de Inteligenta pentru Minori a lui Weschler), standardizand astfel coeficientul de inteligenta care nu se mai baza pe varsta. Astfel, pe baza rezultatelor aplicarii acestui test, persoanele testate sunt incadrate unei anumite categoria.

Clasificare IQ:
14O si peste Geniu = Savant
Intre 12O si 14O = Deosebit de Inteligent
Intre 11O si 12O = Foarte Inteligent
Intre 9O si 11O = Normal sau cu o inteligenta medie
Intre 8O si 9O = De o inteligenta mediocra
Intre 7O si 8O = La limita deficientei mintale
Intre 5O si 69 = Inapoiat mintal (Cretin)
Intre 2O si 49 = Imbecil
Sub 2O = Idiot

Faptul ca IQ masoara doar inteligenta innascuta, si nu poate fi ameliorat semnificativ pe parcursul vietii, dar si incercarile de a explica situatiile in care persoane cu un IQ mediu sau scazut au cunoscut un mare succes in societate au deschis perspectivele teoriei privind importanta si influenta inteligentei emotionale.
In paralel cu dezvoltarea si aprofundarea testelor de evaluare a inteligentei clasice (IQ), in anul 1975, Howard Gardner introduce ideea de a exista a Inteligentelor Multiple. Astfel, el identifica 8 tipuri de inteligenta ce caracterizeaza natura umana (Motorie, Interpersonala, Lingvistica, Logica-Matematica, Naturalista, Intrapersonala, Spatiala, Muzicala).
Gardner considera ca inteligenta traditionala, cum este IQ, nu reuseste sa explice in totalitate abilitatile cognitive.
Termenul de Inteligenta Emotionala isi gaseste prima abordare publicata inca din 1859 de Charles Darwin in Originea Speciilor (The Origin of Species by Means of Natural Selection). In aceasta carte, Darwin a subliniat necesitatea unei combinatii intre inteligenta emotionala si inteligenta sociala, ca o conditie absolut necesara de adaptare si supravietuire a speciei umane in societate.
Teoria este continuata si dezvoltata mult mai tarziu, in 192O, cand E.L.Thorndike foloseste termenul de Inteligenta Sociala pentru a descrie competenta (abilitatea) de a intelege si de a conduce alti oameni.
Inteligenta Emotionala (EI) deseori masurata ca un Coeficient de Inteligenta Emotionala (EQ) descrie o abilitate sau competenta de a observa, intelege, evalua si a administra propriile emotii, emotiile altora si ale unui grup. Fiind un domeniu psihologic de cercetare relativ nou, definitia EI (Inteligentei Emotionale) este in continua schimbare.
Popularizarea teoriei de Inteligenta Emotionala a fost atribuita lui Daniel Goleman si incepe inca din 1996, cand publica „Inteligenta Emotionala: De ce poate fi mai importanta decat IQ” (Emotional Intelligence: Why It Can Matter More Than IQ).
Daca IQ se mosteneste, este un dat genetic ce nu poate fi schimbat in functie de experienta de viata, iar destinul nostru este in mare masura determinat de aceasta aptitudine, intrebarea este: Ce putem face pentru ca ceea ce dobandim prin nastere, destinul nostru, sa fie altfel, mult mai bun?
Goleman analizeaza si explica exact acele situatii in care persoane cu IQ foarte mare, peste 14O, desi incadrate in categoria Savant sau Geniu, nu reusesc sa aiba succes in societate, in timp ce persoane cu IQ modest au o evolutie surprinzator de buna in societate.
Astfel, potrivit lui Goleman, Inteligenta Emotionala, care presupune autocontrol, ambitie, perseverenta, capacitate de automotivare, autodisciplina, empatie, ajuta semnificativ la influenta destinului, indiferent de situatia nivelului potentialului intelectual dobandit genetic.
Inteligenta Emotionala este un element esential al legaturii dintre sentimente, caracter si instincte morale. A devenit unanim acceptat faptul ca abilitatile fundamental etice din viata isi au originea in competentele emotionale pe care le au la baza.
Pentru unii, impulsurile sunt emotii de nivel mediu, avand la baza o mare dorinta de exprimare prin actiune. Cei care actioneaza exclusiv sub influenta impulsurilor (asadar lipsiti de autocontrol) au mult de suferit din punct de vedere moral. La baza vointei si a caracterului sta exact acea abilitatea de a controla impulsurile. Similar, nivelul de empatie sau capacitatea de a observa si intelege propriile emotii sau ale celor din jur fata de care atitudinea noastra se poate modifica in mod esential.
Mostenirea genetica inzestreaza pe fiecare dintre noi atat cu IQ, dar si cu EQ, cu o serie de emotii care determina un anume tip de temperament. Temperamentul insa nu este un destin si poate fi adaptat in fiecare dintre etapele vietii noastre. Imi amintesc cu un zambet amar cum pe usa unui general manager care obisnuia sa isi exteriorizeze emotiile prin tipete statea la loc de cinste un afis cu mesajul „I YELL BECAUSE I CARE” („Tip pentru ca imi pasa!”) ca mesaj de intampinare.
In prezent, traim cu totii intr-o societate in care trasatura dominanta este de frustrare, agresivitate, furie… si gasim chiar justificari prin care afisam aceasta atitudine cu nonsalanta ca fiind normala. In comportamentul nostru se pot identifica doua tipuri de atitudini. O prima atitudine ar fi una de toleranta, in speranta ca situatia se va schimba de la sine, ca, daca vom ignora, ne va fi mai bine, sau poate, cine stie?! Alta ar fi cea de actiune, prin care incercam sa identificam si apoi sa solutionam tot ceea ce nu ne place si vrem sa schimbam.

Sursa:prezentonline.ro

Inteligenţa emoţională este capacitatea personală de identificare şi gestionare eficientă a propriilor emoţii în raport cu scopurile personale (carieră, familie, educaţie etc). Finalitatea ei constă în atingerea scopurilor noastre, cu un minim de conflicte inter şi intra-personale.
Daniel Goleman:“…in viata,temerile si invidia,furia si depresia,supararile si anxietatea sunt cele care ne conduc zi de zi.Chiar si mintile cele mai stralucite pot fi distruse datorita emotiilor necontrolate.Pretul pe care-l platim poate fi casnicia ratata si necazuri in familie,in viata sociala si servici,inrautatirea sanatatii fizice si mentale,iar in societate diferite tragedii,ca de exemplu,omorul…”
Elementele inteligentei emoţionale:
Cunoaşterea emoţiilor personaleCunoaşterea emoţiilor personale presupune identificarea şi exprimarea lor coerenta, într-un context dat. În orice relaţie exprimăm informaţii, sentimente, fapte, amintiri. Uneori însă, ne este greu să exprimăm clar ceea ce vrem să spunem sau simţim - nu suntem coerenţi, iar alteori ne este greu să înţelegem ceea ce ni se spune - intenţia care se ascunde in spatele cuvintelor. Aceste situaţii sunt generatoare de conflict.Pentru a le evita este important să putem codifica şi decodifica mesajele transmise, la nivelul verbal sau non-verbal, astfel încât să transmitem şi să înţelegem corect sensul mesajelor.
Gestionarea emoţiilorGestionarea emoţiilor se referă la capacitatea noastră de a alege modalitatea prin care ne vom exprima într-o anumită situaţie.Pentru a ne gestiona emoţiile este important să ţinem cont de: Ce exprimăm?Cum exprimăm?Când exprimăm?Unde exprimăm?Cui exprimăm?
Direcţionarea emoţiilor către scopScopul este criteriul după care ne gestionăm emoţiile. Este important să ţinem cont de ceea ce vrem să facem sau să obţinem, în mod concret:durata în timp - când vrem să atingem scopul;participanţi - de cine avem nevoie;strategie - ce paşi trebuie urmaţi;resurse - de ce avem nevoie.
Empatia.Este capacitatea de a intui sau de a recunoaşte emoţiile celorlalţi. Empatia nu înseamnă să trăim emoţiile altor persoane, ci să le înţelegem pornind de la experienţele noastre.
Capacitatea de a construi relaţii interpersonale pozitive.Arta inteligentei emoţionale se rezumă în cadrul acestei componente.Astfel, avem posibilitatea de a ne crea propriile relaţii folosind elementele menţionate până acum: ne fixăm scopurile, ne canalizam energia şi emoţiile în funcţie de scop (folosind empatia ca instrument), ne exprimam şi identificăm emoţiile într-un mod coerent. Vom fi conştienţi de responsabilitatea noastră şi a celorlalţi în relaţiile interpersonale. Acest lucru ne va ajuta să reducem conflictele şi să comunicăm eficient.

banuiesc ca Iq-ul nu eq-ul... ?

Cu cat sunt mai mari ambii coeficienti cu atat e mai bine. Unui IQ peste medie ii poate lipsi motivatia, in lipsa unui EQ ridicat, deci rezultatele vor intarzia sa apara, in timp ce un individ cu IQ mediu cu o motivatie datorata unui EQ mare poate avea performante marite. EQ este defapt capacitatea de a intelege si de a gestiona relatiile interumane, in acelasi timp cu intelegerea propriilor emotii si utilizarea acestora spre imbunatatirea calitatii vietii, in familie, la locul de munca, in societate in general.

Daca plangi mult nu ai un EQ mare. Cu cat reusesti sa gestionezi mai bine o situatie in care e vorba de oameni, nu de cifre sau dictionare, cu atat demonstrezi ca ai un EQ ridicat chiar daca IQ-ul se incadreaza in limitele normalului.

Partea buna e ca in functie de IQ poti sa antrenezi mai bine EQ-ul, iti imbunatatesti capacitatea de a relationa, de a lucra in echipa, de a performa in orice domeniu, iti maresti capacitatea de conducere si in acelasi timp devii mai increzator in sine si inspiri incredere.

Daca nu stiti ce e EQ-ul, de ce nu va informati inainte de a zice ca e bine sa il ai mic?

cred ca IQ-ul e mai important pentru ca daca esti mai emotiv te ia lumea de fraier.

stii cumva ce procentaj are un om normal de IQ si EQ? ar fii interesant sa stim si noi..

e clar ca IQ-ul.. e bun si EQ-ul, dar numai sa fie in procentaj mai mic